Intro
Mi-aș așterne sufletul pe hârtie
Dar ar fi
Doar câteva asocieri
De cuvinte
O pâslă de vocabule
În cel mai bun caz ar fi
O acrobație
Cu frânturi disparate de idei
Aș sări
De la una
La alta
Eu, de fapt
Pun suflet în tot ce fac
Pun și în aceste rânduri
Cât pot eu de mult
Dar poate
Nu am suflet pentru poezie
Pentru pohem, cum spunea
Gellu Naum
Așa că voi scrie doar
Câteva peme.
*
Moartea
E greu să vorbești despre moarte
Oamenii schimbă vorba, nu știu
Unii ar vorbi mai ușor despre lucruri
Rușinoase
Poate fiindcă acelea
Nu sunt neapărat
Intime
Felul în care se raportează un om la moartea sa
Pare ceva foarte intim
*
Patul
Uneori mă așez în pat
Ca într-un mormânt
Nu știu să explic
Ca și cum nu mai urmează
Să mă mai dau jos
Vreodată
Alteori parcă m-aș băga într-un culcuș
Ca un animal
Nedefinit
Am observat că aceste cazuri
Se exclud reciproc
Probabil fiindcă animalele
Nu au
Morminte
*
Familia
E frumos să ai o familie
Seara te simți recunoscător
Pentru asta
Îi mulțumești lui Dumnezeu
E foarte plăcut să o faci
În restul zilei te poți lua cu grijile
Dar seara
Înainte de culcare
Se întâmplă să-ți amintești cum era
Când nu îți păsa cu adevărat
De nimeni
Și atunci sufletul
Ți se umple de regrete
Iar apoi te bucuri că nu mai e așa
Că te-ai schimbat
Fiindcă altfel
Chiar dacă te căsătoreai și făceai copii
Nu ai fi avut o familie
Iar lui Dumnezeu îi mulțumești
Tocmai pentru această schimbare
Care nu s-ar fi produs
Fără să speri
Că există măcar o persoană
Pentru care
Tu chiar meriți să fii
Cuprins în brațe.
*
Pisica
Cred că o pisică e tot timpul
Ca un om care visează
Un spectator al propriei vieți
Un vis fără cuvinte
Fără sensurile lor
Doar cu anumite tipare
De senzații-trăiri
Care se repetă
*
Landrover-ul de pe Marte
Am văzut niște benzi desenate
Landrover-ul de pe Marte aștepta
Să vină cineva și să-l ia acasă
Se întreba
Dacă și-a făcut treaba destul de bine
Mai analiza o rocă
Venea o furtună de nisip
I se descărcau bateriile
Rezista cu stoicism
Încerca să fie
Un landrover cât mai bun
Și încă mai aștepta
Să se întoarcă acasă
Mi s-a părut o poveste foarte tristă
Poate și fiindcă am revăzut de curând
WALL-E
Dar nu cred că asta înseamnă
Că sunt mizantrop
Doar că uneori lucrurile triste
Ca și alte lucruri omenești
Se disting mai ușor
În decoruri insolite
La fel ca în fabule.
*
Oamenii
Pe stradă oamenii
Nu par prietenoși
Șoferii sunt
Cei mai răi
Și de fapt în multe alte contexte oamenii
Sunt o dezamăgire
Dar din când în când
Afli povești frumoase cu oameni
Știi că există artiști și oameni de știință pasionați
Calități omenești precum curajul
Sau pur și simplu bunătatea
Întâlnești uneori oameni excepționali
Pe seama acestora ai o părere bună despre oameni
Dar tot îți vine greu
Să ai de a face
Cu ei.
*
Outro
De câte ori încerc să observ
Cum arât atunci
Când zâmbesc
În oglindă
(N-aș putea spune de ce
Fac uneori asta)
Mi se pare că văd
Un animal
Rănit.
Iar când îmi e jenă
Și vreau să evit
Impresia asta
Să fiu cât mai vesel
Într-un mod natural și nu forțat
Parcă aș avea
O privire
De om nebun.
Scriind aceste peme
Am încercat să mă antrenez să zâmbesc mai frumos.