Animalele trebuie să recunoască repede chestii de genul “ăsta e un prădător”, “pe ăsta aș putea să îl mănânc”, “cu ăsta aș putea să mă împerechez”, “ăsta nu contează” etc. Oamenii se trag din animale și au și ei pornirea asta. Încearcă să își formeze o impresie unii despre alții într-o secundă. Iar în prima secundă ce poți să observi la alt om? Culoarea pielii, dacă e bărbat sau femeie, în ce limbă vorbește. Ca să iți faci o impresie în condițiile astea trebuie să te sprijini pe prejudecăți. De aia avem prejudecăți rasiale sau prejudecăți de gen. “Dacă e bărbat, atunci e…”, “dacă e femeie, atunci e…” – chestiile astea or fi bune în sălbăticie, când trebuie să iei decizii și să acționezi imediat. În lumea civilizată avem ceva mai mult timp să ne cunoaștem unii pe alții, dincolo de ceea ce vedem la suprafață, în prima secundă. Chiar dacă ne tragem din animale, asta nu înseamnă că trebuie să rămânem ca ele.

E aiurea ca din cauza unor chestii de genul ăsta (în fine, povestea întreagă e mai complicată) femeile să nu se bucure de drepturi egale cu bărbații, iar bărbații să fie băgați în niște șabloane care nu li se potrivesc. Important nu e dacă suntem femei sau bărbați, ci dacă suntem oameni sau animale.