Ați văzut chestiile de genul “feels like” sau “RealFeel”, nu? Ideea, în mare, e că un termometru dintr-o stație meteo nu-ți spune decât care e temperatura aerului, nu și dacă o să simți un disconfort, dacă o să-ți fie cald sau frig și așa mai departe.

Contează, zic aia care se ocupă de chestiile astea, și umiditatea (când e cald, umiditatea mai mare te face să simți că e și mai cald, când e frig te face să îți fie mai frig), vantul (mai precis, viteza vântului la înălțimea la care se află fața omului), înălțimea soarelui etc.

Ok, să ne închipuim un manechin cu senzori pentru tot felul de chestii care ar putea să conteze, îmbrăcat cam așa cum s-ar îmbrăca de obicei cineva, în funcție de anotimp etc. Mai sunt pe acolo și niște algoritmi, niște formule de calcul. Avem în felul ăsta o aproximare a temperaturii pe care o va simți un om obișnuit la un moment dat?

Nu chiar, fiindcă mai lipsesc chestii. Lăsând la o parte faptul că oamenii se îmbracă diferit, bătrânii sunt mai friguroși decât tinerii. În plus, manechinul nostru calculează “temperatura simțită” pentru fiecare moment în parte, independent de cum a fost vremea înainte. Dacă avem o scădere bruscă de temperatură în mijlocul verii, până la 19 grade, ni se pare că e prea frig. Dacă la sfârșitul iernii vin niște zile cu 19 grade, ni se pare prea cald.

Bine, putem să ne închipuim un manechin și mai bun, care “ține minte” ce temperatură a fost ieri, poate calcula valori diferite pentru vârste diferite și tot așa (poate contează și starea de spirit, cât alcool ai băut etc.). Doar că problema serioasă abia acum începe.

Să zicem că am vrea să testăm manechinul. Afară sunt 20 de grade, manechinul calculează că adulții vor simți că sunt 16 (ținând cont de vânt, umiditate și toate celelalte). Cum verificăm? Facem un sondaj de opinie, nu? Îi punem pe oameni să bifeze temperaturi într-un tabel.

Dar ce-o să bifeze ei de fapt? Chiar dacă majoritatea bifează 16 grade, asta nu înseamnă că ei simt că sunt 16 grade afară, ci doar că ei cred că afară sunt 16 grade (se cheamă “sondaj de opinie”, ok?).

Dacă îi întrebi pe oameni cum simt că e afară, nu răspund în grade. Spun că e cald sau frig sau mai cald decât ieri sau că e “de tricou” sau “de geacă” etc. Avem senzori termici, dar nu avem în creier o scală cu grade. Iar dacă dacă estimăm temperatura nu ne bazăm doar pe ceea ce simțim.

Cum știți că afară sunt sub zero grade? Simțiți? Nu. Vă uitați dacă a înghețat apa. Conceptele pe care le folosiți direct pentru ceea ce simțiți sunt cele de căldură și frig. La fel e cu sunetele. Spunem că o chestie se aude încet sau tare sau prea tare sau că ne sparge urechile, dar nu simțim direct câți decibeli are behăitul unei oi. Iar conceptele astea – încet, tare, frig, cald – nu stau așezate frumos pe o scală cu numere și distanțe egale între ele. “Distanța dintre frig și cald” e doar o metaforă. Senzaţiile alea nu sunt puncte într-un spațiu geometric.

Pe scurt, s-ar putea ca toată povestea cu RealFeel să fie o mare țeapă, fiindcă oamenii nu sunt termometre sau manechine. Mai util ar fi ca lângă temperatură să fie o descriere de genul “se simte ca și când ar fi de fular”.