Monthly Archives: September 2014

Aventuri cu boxe și cabluri

S-a bușit sistemul audio azi. Era vechi, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul etc. Dar am observat că problema era în cutia aia care amplifică semnalul audio. Boxele încă erau ok. Așa ca am dezizolat niște fire (de la boxe și de la un cablu audio cu jack la un capăt și două mufe din alea care se bagă în televizor la celălalt), le-am legat între ele (e simplu, în cel mai rău caz o să iasă mono în loc de stereo) și am obținut un set de boxe pasive.

Am zis că poate e o idee utilă și pentru alții.

Mno, nu v-am mai spus de mult o poveste

A fost odată… Errr,…  A fost o măsuță cu picioarele strâmbe. Apoi o vrăjitoare a transformat-o în pisică. A mieunat măsuța o vreme, dar când s-a uitat în jos a văzut că picioarele tot strâmbe le avea. Așa că a plecat prin lume să găsească un leac, să-și îndrepte picioarele. După nenumărate peripeții a întâlnit un dragon care i-a spus: “Dar poți să mergi foarte bine și așa”. Și-a dat atunci seama că a avea picioarele strâmbe e o problemă mare doar pentru o măsuță, dar nu și pentru o pisică. Așa că a dat să se întoarcă acasă, dar pe drum a fost ucisă de un vânător care credea că e un animal dintr-o specie rară. Zicea vânătorul: “Ia uite ce picioare are, asta nu-i o pisică obișnuită, sigur o să o vând la un muzeu și o să mă îmbogățesc”. Dar nu s-a îmbogățit.

Cât despre pisică, eu zic să nu ne întristăm prea tare pentru ea. Cât fusese măsuță nu era însuflețită. Iar acum iarăși nu mai era vie, dar măcar a fost o vreme pisică, ceea ce tot e ceva, fiindcă ar fi putut să rămână măsuță tot timpul, să nu aibă nici o aventură și să nu cunoască un dragon.

Poate vă întrebați la ce au fost bune toate astea, dacă până la urmă a omorât-o vânătorul și nici măcar nu s-a mai întors acasă. Dar nu e ca și cum viața măsuței noastre avea ca scop suprem ca ea să se întoarcă acasă. Dacă s-ar fi întors acasă, după aia s-ar fi apucat de altceva, cine știe. Sau poate s-ar fi plictisit. Sau venea iar vrăjitoarea la ea și o făcea măsuță la loc. Oricum, oricât de mult ar fi trăit măsuța, tot v-ați putea gândi că putea să trăiască și mai mult. Chiar dacă murea după douăzeci de ani, ceea ce ar fi foarte mult pentru o pisică, tot ar putea să vă pară rău că n-a preschimbat-o vrăjitoarea într-o broască țestoasă, care să trăiască sute de ani.

Mai bine să ne gândim că pentru o măsuță ar fi extraordinar să capete viață chiar și o secundă. Tot ar fi mai bine decât să rămână mereu măsuță. Până la urmă, chiar e ceva extraordinar că există pe lume ființe vii precum pisicile, câinii sau iepurii. Sau că există oameni ca noi. Iar lucrul ăsta o să rămână extraordinar chiar dacă la un moment dat s-ar putea să nu mai existe nici un om, fiindcă probabil că și lumea în care trăim va avea un sfârșit. Iar după aceea nu va mai rămâne nimic. Dar tot e ceva că măcar a existat o lume. Ar fi putut să nu existe nici una.

Iar acum poate ați vrea să mă întrebați la ce sunt bune toate astea și ce rost au toate lucrurile dacă la sfârșit nu mai există nimic și nu mai e nimeni care să își amintească vreodată că a existat ceva. Numai că la această întrebare eu nu știu ce să răspund, așa că povestea noastră s-ar putea încheia foarte bine acum. În orice caz, dacă nimic nu are rost, atunci n-are rost nici să ne întristăm.

O revelație

Animalele trebuie să recunoască repede chestii de genul “ăsta e un prădător”, “pe ăsta aș putea să îl mănânc”, “cu ăsta aș putea să mă împerechez”, “ăsta nu contează” etc. Oamenii se trag din animale și au și ei pornirea asta. Încearcă să își formeze o impresie unii despre alții într-o secundă. Iar în prima secundă ce poți să observi la alt om? Culoarea pielii, dacă e bărbat sau femeie, în ce limbă vorbește. Ca să iți faci o impresie în condițiile astea trebuie să te sprijini pe prejudecăți. De aia avem prejudecăți rasiale sau prejudecăți de gen. “Dacă e bărbat, atunci e…”, “dacă e femeie, atunci e…” – chestiile astea or fi bune în sălbăticie, când trebuie să iei decizii și să acționezi imediat. În lumea civilizată avem ceva mai mult timp să ne cunoaștem unii pe alții, dincolo de ceea ce vedem la suprafață, în prima secundă. Chiar dacă ne tragem din animale, asta nu înseamnă că trebuie să rămânem ca ele.

E aiurea ca din cauza unor chestii de genul ăsta (în fine, povestea întreagă e mai complicată) femeile să nu se bucure de drepturi egale cu bărbații, iar bărbații să fie băgați în niște șabloane care nu li se potrivesc. Important nu e dacă suntem femei sau bărbați, ci dacă suntem oameni sau animale.

Actori politici, intelectuali și simpli actori

Domnul Beligan, un simplu actor, îl susține pe domnul Ponta, un actor politic, pe motiv că țara are nevoie de oameni tineri și plini de energie (ceva de genul ăsta). Domnul Pleșu, un intelectual, ne amintește că domnul Beligan l-a lăudat și pe tovarășul Ceaușescu (alt actor politic), chestie care pare din cu totul alt film decât cel al unei dispute de opinii, așa cum ne amintesc vreo câțiva actori și cântăreți). În filmul ăsta n-o să intrăm.

Singurul răspuns dat de domnul Pleșu domnului Beligan în contextul disputei de opinii este că votăm oameni (Ponta, Udrea, Macovei etc.) și nu categorii (tineri, energici). Dar răspunsul ăsta pare foarte slab. Sigur că votăm oameni, dar atunci când ne justificăm alegerea nu spunem “îl votez fiindcă e Ponta”, ci “îl votez fiindcă…”, iar aici spunem din ce categorii face parte persoana aia.

Problema e că nu e suficient să fii tânăr și să ai energie ca să fii potrivit pentru funcția de președinte. De fapt, nu e nici necesar să fii tânăr, deși probabil e nevoie să ai ceva energie. Acum, lăsându-i la o parte pe toți acești domni, știe cineva cam care sunt atribuțiile președintelui? Ce intră în fișa postului? Altfel, batem câmpii aiurea. După ce ne lămurim cu funcția de președinte și ce presupune, poate o să vedem mai clar și care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a primi postul, care sunt calitățile utile, dar nu indispensabile etc.

Răul cel mai mic

Poate știți, oamenii ceva mai bine informați și cu un pic de cultură politică sunt de părere că doamna Macovei ar fi cea mai bună în momentul de față pentru funcția de președinte. Dacă nu o să ajungă în turul doi, o să trebuiască să votăm, ca de obicei, răul cel mai mic.

Ne gândeam cât de funny ar fi ca în turul doi să rămână Iohannis și Macovei. În loc să votăm noi răul cel mai mic, să voteze antenistii “răul cel mai mic” (din punctul lor de vedere). Probabil pentru ei Iohannis ar fi un rău mai mic decât Macovei.

That aside, să zicem că ar ieși Ponta. Ce se poate întâmpla așa de rău? De întors înainte de nouăzeci nu ne mai putem întoarce, cu corupția, furturile și șpăgile ne-am obișnuit, imaginea României oricum nu e prea grozavă în afară, așa că nu prea are ce să strice Ponta etc.

Ok, în loc să progresăm, o să batem pasul pe loc. Dar există un rău și mai mare, după părerea noastră. Ați observat că am vorbit in termenii ăștia – “noi” și “ei”. Sunt destui oameni care văd așa lucrurile. “Ei” sunt cei lipsiți de educație, cei pentru care un plagiat nu contează, cei care s-au obișnuit cu minciuna și hoția, cei pentru care e important “să te descurci” fără să muncești, misoginii, homofobii, necivilizații, habotnicii încuiați degrabă pupători de moaște, părinții care-și bat copiii etc. “Noi” suntem cei care vor să își crească aici copiii și încercăm să facem din mizeria din jur o țară locuibilă.

Am îngroșat liniile, dar asta e percepția. Dacă iese Ponta, atunci o bună parte dintre cei din categoria “noi” or să piardă orice legătură cu țara. Chiar dacă trăiesc aici, în continuare, nu vor mai simți că asta e țara lor. “O țară care-l votează pe Ponta nu merită să îți mai pese de ea” – probabil așa vor gândi. După care se vor izola. Chiar dacă vor rămâne pe teritoriul României, își vor pierde interesul pentru politică și pentru orice probleme sociale.

“Cianuri? Whatever. Ce rost are să îi aperi pe votanții lui Ponta de cianuri?”
“Bani de spitale? Să le dea Ponta.”
“Libertatea presei? Pentru cine? Pentru publicul antenelor? I don’t care, eu citesc New York Times.”

Chiar dacă nu sunt plătiți cât ar merita, oamenii educați și harnici se descurcă, totuși, mai bine decât cei leneși și fără educație. Se pot descurca ignorându-i pe ceilalți. Cum o să se descurce, însă, o țară lăsată pe mâna hoților și mincinoșilor, abandonată de mulți dintre cetățenii ei cei mai educați, indiferent unde trăiesc?

Un exercitiu

Sa găsim titluri de filme care ar merge și ca descriere pentru diferite moduri în care fac oamenii sex. Cum ar fi:
– Fast and Furious
– Strangers on a Train
– Frozen, Ice Age
– The Terminator
– Home Alone
– Psycho
– Rear Window
– Up
– Toy Story
– The Third Man
– 12 Angry Men
– Colour It Yellow
– For a Few Dollars More
– Edward Scissorhands
– Apocalypse Now

Si-a-nceput si scoala

Android games (unele poate există și pentru ipad; google them, anyway; dacă vreți să le testați le puteți lua din Aptoide):
– Leo’s Fortune (dacă vreți să vedeți cum ar trebui să arate un platformer făcut de la bun început pentru tablete)
– Duet (fiindcă l-am votat acasă drept cel mai bun urmaș al lui Super Hexagon; celalalt candidat era Wave Wave)
– Talisman (probabil cel mai bun board game de anul ăsta pentru tablete (fiindcă Magic 2014 sau 2015 e prea mare – peste un giga pentru un joc de cărți, c’mon – , crapă des și costă prea mult)
– Hitman Go (care e intr-o categorie specială; oricum, îți pune rotițele în mișcare)
Katawa Shoujo (if you’re into visual novels).

Anime (vezi KissAnime, de pildă): No Game No Life, Sword Art Online, Psycho-Pass (the best, din octombrie o sa înceapă Psycho-Pass 2).

Manga (Manga Fox is the place): Needless (SF, Action, Comedy, Seinen), Gamble Fish (Mystery, Psychological, School Life, Shounen; are ceva din Liar Game), Ga-Rei (Fantasy, Action, Drama, Romance, Shounen).

Ebooks: Guy Haley, Reality 36 și Omega Point (detective cyberpunk mystery thriller), Veronica Roth, Divergent, Insurgent și Allegiant (pentru că doar după Divergent s-a făcut film, iar cartea e mult mai tare decât filmul și oricum merită citită toată trilogia, pare mai cool decât chestiile din seria cu Ender; plus că Orson Scott Card e homofob) și vedeți și voi dacă mai apar chestii interesante pe Humble Bundle Books.

Audio Books: cele din seria Doctor Who par cool (vezi, de pildă, aici).

Sex, Drugs and Rock’n’Roll

Sau: Internet Porn, Candy Crush and Dubstep. Sau miuță, alcool și manele. Sau orice vreți să numiți distracție, inclusiv chicklit-urile, plimbările hipsteresti pe biclă și ceaiurile din Carturești.

Faza e că e greu să faci chestii de valoare dacă îți place prea mult distracția. O mulțime de scriitoare și scriitori, oameni de știință, politiciene și politicieni (pe bune) sau manageri de companii (de succes) au trăit, de fapt, ca la pușcărie (sau ca la mănăstire, na). Cu program strict, muncă și iar muncă, fără prea multe distracții (și uneori fără mari satisfacții, fiindcă recunoașterea a venit abia după ce au crăpat).

N-au fost nebuni. Bine, nici oamenii care vor “să se bucure de viață” nu sunt nebuni. Doar că astea două par să fie drumuri diferite. Sau, oricum, drumuri care nu se intersectează prea des. Și atunci, la un moment dat poate trebuie să alegi, nu?

Oricum, nici măcar nu o să vă întrebăm cum ați alege. E treaba voastră. Noi doar voiam să vă spunem că s-ar putea să aveți la un moment dat de ales.

Curcubelul de la Botoșani

Cică s-au supărat popii că-s umbreluțe cu curcubelul la Botoșani, au cerut să dispară, iar primarul s-a executat să trăiți.

În  Geneză, Capitolul 9, scrie:

9. “Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie;
11. Şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul”.
12. Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: “Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi,
13. Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ.
14. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori,
15. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.

Lăsând la o parte faptul că în acelaşi capitol sunt încurajate sclavia + pedeapsa cu moartea și sunt interzise fripturile în sânge, se pare ca Dumnezeu, deși e omniscient, are nevoie de curcubel ca de un nod la batistă, ca să nu uite că a promis să nu mai bage vreun potop în program.

Sună a bullshit, dar se presupune că popii cred chestiile alea. Deci curcubelul de pe umbreluțe era util pentru protecție (măcar în mintea lor). Și totuși au cerut să fie scos, de unde reiese că li s-a făcut de niște inundații.

And it makes perfect sense. Catastrofele naturale îi fac pe oameni mai credincioși, deci popii nu au decât de câștigat din toată povestea asta. Plus că după inundații or să dea vina pe “păcătoși”, așa că s-au scos pe toată linia. 🙂

That aside, nu e clar ce-a fost în capul domnului secundar (fiindcă nu merită să-i spunem “primar”). Dacă uităm un pic de bullshit-ul bisericesc, umbreluțele alea au fost cumpărate din bani publici și e cam aiurea să le scoți, bătându-ți joc de o investiție publică, mai ales când oamenii din oraș sunt ok cu ele.