Sa ne gandim, deci, ca de-aia ne-au dat Dumnezeu si Big Bang-ul cap. Ce inseamna ca in medie un copil pe saptamana moare intr-un incendiu in Romania? Nu trebuie neaparat sa moara cate un copil in fiecare saptamana, dar daca intr-o saptamana nu moare nici un copil, in alta trebuie sa moara doi, ca sa iasa media de un copil pe saptamana.

Si? Pai, sunt 52 de saptamani pe an. Deci daca statisticile se fac pe un an de zile, trebuie sa moara 52 de copii ca sa ne iasa media de un copil pe saptamana.

Fix 52? An de an? Care sunt sansele sa se intample asa? Ce se intampla daca intr-un an mor doar 50 de copii? Pai inseamna ca in anul respectiv au murit aproximativ 0,96 copii pe saptamana (aproximativ, fiindca am rotunjit restul zecimalelor de dupa virgula la 0,96; sesizati, desigur, diferenta dintre “in medie” si “aproximativ”).

Probabil ca nu mor exact 52 de copii in fiecare an, dar e mai ciudat sa folosesti numere cu virgula cand vorbesti despre copii. “Trei sferturi de copil ard pe saptamana in Romania” suna foarte prost. Ce se intampla cu celalalt sfert? Arde alta data?

Dar am inteles, in sfarsit, mesajul. Cu aproximatie, media mortilor datorate incendiilor la copii este de un copil pe saptamana in Romania. Sigur ca daca spui exact asta lumea te intelege mai greu, iar mesajul pe care vrei sa il transmiti nu mai are acelasi impact.

Dar nici daca spui o chestie confuza n-o sa faci nici o branza. Problema e sa gasesti echilibrul.

Intre ce si ce? Intre a te exprima clar (fara ambiguitati), precis (fara prea multe chestii vagi) si corect (fara sa induci in eroare), pe de o parte, si a te exprima simplu (fara precizari inutile), accesibil (fara limbaj specializat) si cu impact, pe de alta parte.

Specialistii in diferite domenii pot face prima chestie, expertii in comunicare, de bine de rau, se pricep la a doua. Din pacate, specialistii un prea stiu sa comunice, iar expertii in comunicare nu au nici o alta specializare. 🙁