Putem sa-i facem pe caini mai buni? Sigur ca putem. Ma rog, nu-i putem face mai buni jucatori de sah, dar putem sa-i facem, de pilda, mai putin agresivi, daca dorim. De fapt, pe unii chiar i-am facut mai putin agresivi. Exista rase de caini. Noi le-am creat, prin felul in care am imperecheat cainii.

Dar asta ar functiona si la oameni, nu? Sa zicem ca oamenii si-ar propune sa respecte pretutindeni in lume regula urmatoare: “Nu fa copii cu o persoana agresiva!”. In cateva sute de ani, toti oamenii agresivi ar ramane fara urmasi, asa ca agresivitatea, care se transmite genetic, ar disparea. Nu ar fi bine sa existe o asemenea regula?

Pana la urma, nimeni nu ar avea de suferit, iar toata lumea nu ar avea decat de castigat. Iar daca vi se pare ca o lege care sa prevada amenzi e prea restrictiva, n-ati fi, totusi, de acord, cu o regula nescrisa, pe care oamenii sa o respecte, pur si simplu, din bun-simt? (De fapt, nu cumva oamenii respecta deja anumite reguli din astea, desi mai calca uneori pe langa?)

Dar atunci, de ce sa asteptam cateva sute de ani? Daca am putea identifica “gena agresivitatii” si am indeparta-o, cumva, de cand e conceput un copil, nu am castiga timp? Daca am avea mijloacele necesare pentru a face asta fara costuri prea mari, nu ar trebui sa facem asta? Iar daca am face asta, de ce ne-am opri doar la problema agresivitatii? De ce sa nu-i facem pe oameni mai buni in toate privintele, apeland la inginerie genetica?

Probabil nu sunteti de acord cu ultima propunere. Dar atunci e ciudat. Oamenii accepta ca e ok sa se imbunatateasca, ma rog, ca specie, prin alegerea partenerilor cu care sa faca copii, dar nu accepta sa apeleze la inginerie genetica, desi rezultatul e acelasi. Cum vine asta?