Design for living – Un film din 1933, cu Gary Cooper. E despre un threesome. Un fel de Jules and Jim, dar cu aproape 30 de ani mai inainte. Se simte ca are in spate o piesa de teatru, dar e ok (e o comedie). N-a fost plicticos nici un pic. Il gasiti pe aici.

Gozu – Fiindca vazusem mai multe filme interesante facute de Takashi Miike si am zis ca merita incercat. Doar ca asta e un film facut in maniera lui Lynch (din Twin Peaks, nu din Eraserhead). In plus, Miike isi mai si autoparodiaza chestii din alte filme (din Visitor Q, de pilda). In orice caz, daca nu sunteti fani Miike si Lynch, nu merita sa-l vedeti.

Triangle – Din 2009. Cineva a facut greseala sa tinteasca filmul asta in directia iubitorilor de filme horror. Ceea ce e o tampenie, fiindca nu e horror. E din categoria, pardon de expresie, mindfuck. Nu ca Gozu, unde ramai tampit la sfarsit si te intrebi la ce dracu te-ai uitat. Mai mult ca Inception. Daca va plac filmele la care va chinuiti dupa aia sa intelegeti ce s-a intamplat cu adevarat, o sa vi se para foarte tare.

Who Framed Roger Rabbit – E un film politist cu personaje din desene animate si oameni reali. Suficient de bun ca film politist si mai e si funny. Give it a try.

Murder by Death – Parodie de film politist. Din ’76. Peter Sellars e amuzant. Nu va asteptati sa descoperiti cine e criminalul inainte de sfarsitul filmului. De fapt, e mai bine sa nu va asteptati la nimic. Daca nu va place bascalia desueta, mai bine nu va uitati.

In rest am vazut cateva seriale anime – Code Geass si Samurai Champloo fiindca sunt chestii obligatorii pentru orice iubitor de anime, Steins;Gate fiindca e genial si Toradora! fiindca aveam chef de un pic de mindless entertainment.

A, si intr-o seara cand aveam chef de un secret agent movie ceva mai usurel am vazut Three Days of the Condor (din ’75), care a fost ok.