Am ezitat sa scriem despre asta, fiind vorba despre o intamplare petrecuta “aproape de casa”. In fine, pe scurt, la o conferinta tinuta saptamana trecuta in Facultatea de filosofie a Universitatii din Bucuresti au aparut oameni cu pancarte, pregatiti de o “manifestatie pasnica” de genul celei de la Muzeul Ţaranului Român.

In prealabil, acelasi grup a incercat sa faca presiuni pentru anularea conferintei respective. Motivul? Vorbitorul ar fi “stîrnit recent un adevărat scandal în Marea Britanie prin susţinerea legitimităţii avortului, inclusiv a “avortului post-natal” (denumire eufemistică a infanticidului)” – sursa aici, e interesanta si incheierea acelui articol: “Nutrim speranţa – alături de alţi protestatari din sînul societăţii civile şi laicatului ortodox – că, aşa cum în luna februarie Facultatea de Sociologie a revenit asupra deciziei iniţiale şi a sistat conferinţa pro-pedofilie, tot astfel Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti va găsi o modalitate de a nu se face complice a îndemnului “academic” la infanticid şi la perpetuarea avorturilor care ne pun în pericol, dincolo de considerentele moral-spirituale, chiar viitorul şi fiinţa naţională.”

Sa lasam la o parte faptul ca nici macar tabloidele britanice nu l-au prezentat pe Julian Savulescu drept sustinator al infanticidului, sau ca era vorba despre o conferinta cu o tema complet diferita (mai apropiat de tema conferintei e interviul de aici). Sa presupunem ca ar fi venit sa conferentieze autorii articolului care a starnit scandal (btw, articolul poate fi citit aici). De ce sa nu fie lasati sa-si expuna punctul de vedere si argumentele?

Mediul universitar e un mediu in care se sustin opinii, rezultate ale unor cercetari, se discuta si se argumenteaza. Aici nimeni nu predica, nimeni nu face reclama la nimic, nimeni nu-i incurajeaza sau descurajeaza pe oameni sa se poarte intr-un anumit fel. Persoana care sustine ca un anumit program de cercetare e fertil face doar atat – sustine o opinie. Nu incearca sa-i persuadeze nici macar pe tinerii cercetatori sa-si dedice eforturile acelei cercetari.

In particular, o facultate de filosofie e un spatiu al libertatii de gandire. Daca nu s-ar distinge intre a examina critic opinii si argumente si a sustine si incuraja atitudini si comportamente, atunci li s-ar putea reprosa celor dintr-o asemenea facultate ca ii incurajeaza pe studenti sa fie solipsisti sau sa traiasca de parca intreaga realitate e un vis sau sa se inchine la Ideile lui Platon. Or, lucrurile nu stau asa. Poti discuta critic despre legitimitatea unei prevederi legale fara ca prin asta sa incurajezi pe cineva sa incalce vreo lege. Iar daca ar dori cineva sa sustina ca reintroducerea sclaviei e justificata, nu ar insemna ca sustine reintroducerea sclaviei, ci ca sustine o simpla opinie (in paranteza fie spus, acea opinie nu e sustinuta in mediul academic fiindca dezbaterea despre sclavie s-a incheiat, nu fiindca opinia ar fi “scandaloasa”).

Facultatea de sociologie a cedat presiunilor aceluiasi grup de persoane (Tot in paranteza, e interesant de citit acest interviu cu profesorul Gert Hekma, de la Universitatea din Amsterdam, cel a carui conferinta a fost anulata. Spre sfarsit e vorba despre un student care a depus o plangere la Universitate din cauza ca profesorul Hekma il invitase la un seminar pe presedintele asociatiei Vereniging Martijn. Care a fost raspunsul Universitatii din Amsterdam? – “The University answered that the University is a place for debate for sure on controversial themes like paedophile relations.”. Universitatea e un spatiu de dezbatere. Cei care nu sunt de acord cu anumite opinii le pot critica sau, in ultima instanta, pot sa evite sa le audieze.).

Facultatea de filosofie nu a cedat. Le-a fost ingradit dreptul la exprimare oamenilor care venisera ca la un miting la conferinta profesorului Savulescu? Probabil ca nu. Acestia s-ar fi putut manifesta in afara spatiului universitar, fara a ingradi libertatea de gandire si de exprimare a celor din universitate.

Ce e cel mai grav in toata povestea asta? In perioada regimului comunist universitatile romanesti nu au putut fi, cu adevarat, un spatiu al libertatii de gandire. Dreptul de a gandi liber, mai ales intr-o universitate, a fost castigat in ’90. Prin presiuni precum cele facute asupra Facultatii de sociologie sau asupra Facultatii de filosofie, acest drept risca sa dispara. Cum au reactionat presa si societatea civila in aceasta situatie? Nicicum.