Monthly Archives: May 2013

Magazin alimentar

Am vazut firma asta de mai multe ori azi, mergand pe Calea Plevnei. Ne-am dat seama ca e diferenta de o singura litera intre “aliment” si “faliment”.

Dilema traducatorului

Sa zicem ca am tradus o nuvela de Joyce si acum imi citesc traducerea cu voce tare. Ce anume citesc eu, de fapt? Citesc cuvintele lui Joyce? Nu se poate, fiindca Joyce nu a scris in romana. Citesc cuvintele mele? Nici asta nu merge, fiindca nu sunt eu autorul textului. Si nu pot spune nici ca “citesc ideile lui Joyce”. Orice ar fi ideile, ele sunt exprimate in cuvinte si pot fi intelese cu ajutorul cuvintelor, dar nu pot fi citite. Si atunci,… ce citesc eu de fapt?

Prevenirea cancerului (si jurnalismul romanesc)

Sa ne uitam mai intai aici. Ce vrea sa spuna Angelina Jolie? Pe scurt, asta:

Scriu pentru ca sper ca si alte femei pot beneficia de pe urma experientei mele. “Cancer” e un cuvant care starneste frica in inimile oamenilor, producand o profunda senzatie de neajutorare. Dar astazi e posibil sa descoperi printr-un simplu test de sange daca esti susceptibila de cancer la san si de cancer ovarian, iar apoi poti actiona.

Iar apoi sa ne uitam cum prezinta lucrurile BBC News. Ce iese in evidenta de acolo? Iaca:

“I feel empowered that I made a strong choice that in no way diminishes my femininity,” she said.

“For any woman reading this, I hope it helps you to know you have options,” Ms Jolie went on to say.

“I want to encourage every woman, especially if you have a family history of breast or ovarian cancer, to seek out the information and medical experts who can help you through this aspect of your life, and to make your own informed choices.”

In fine, iata cum prezinta Antena 3 lucrurile:

Continue reading

De ce e bine sa ai blog

Ne-am gandit (impreuna) ca daca Ramona o sa mai stea mult pe langa gratar, nu o sa mai nasca un copil, ci o saorma. Apoi ne-am dat seama ca nici unul dintre noi nu ar pune asta pe Facebook. So,… here we are. 🙂

Mda, iar facem pe desteptii

Dar am observat ca la intrebarea “Cine l-a inviat pe Hristos?” unii oameni raspund: “Dumnezeu”. Problema este ca Dumnezeu, in credinta crestina, atata cat stim si noi, nu e ca mazarea la superoferta – platesti o cutie si primesti trei. Nu sunt trei persoane divine distincte – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Hristos nu e o alta persoana si nu e nici macar o parte a lui Dumnezeu (nu, aici nu e ca la Voldemort). Hristos e Dumnezeu intrupat. Iar de murit pe cruce n-a murit un om, fiindca era aiurea ca pentru pacatele tuturor oamenilor sa moara un alt om.

Sa zicem, deci, ca pe cruce a murit Dumnezeu cel intrupat. Si atunci, cine l-a mai inviat? Ar fi fost lame sa-i puna pe niste ingeri sa-l invie. Cel mai ok, probabil, e sa crezi ca Dumnezeu a murit si a inviat prin propriile sale puteri. Iar lucrul asta poti sa il crezi, dar pentru asta nu trebuie sa consideri ca moartea e o lipsa a existentei. Fiindca daca cineva nu exista, atunci nu mai poate sa faca nimic, nici macar sa stranute, darmite sa se readuca pe sine la viata.

Daca asa stau lucrurile, atunci e ok, dar pentru a intelege povestea invierii in acest fel trebuie sa presupui ca moartea nu e incheierea existentei. De unde reiese ca invierea lui Hristos, inteleasa si acceptata asa, nu poate fi o dovada ca moartea nu e incheierea existentei noastre. O dovada nu poate presupune tocmai ceea ce dovedeste. Dar e ok, fiindca biserica nu e un tribunal. Credinta nu are neaparat nevoie de dovezi (totul e sa nu crezi ceva aberant sau contradictoriu).

De altfel, oamenii care cred ca invierea lui Hristos reprezinta o dovada ca si viata lor ar putea continua dupa moarte sunt, oricum, dubiosi. S-ar putea foarte bine ca Hristos, ca Dumnezeu intrupat, sa moara si sa invie, dar oamenii sa moara si atat. O “dovada” mai buna, daca e vorba despre oameni, ar fi invierea lui Lazar, nu invierea lui Hristos. Acolo, daca accepti povestea, se vede ca Dumnezeu poate sa ii aduca la viata pe oameni. Mai ramane sa si vrea.

Daca ne uitam in jur, cati oameni chiar ar merita sa revina la viata dupa ce vor muri?