Am ascultat, ne-am amuzat. Domnul Cristian Tudor Popescu are talent in manuirea cuvintelor. Totusi, in afara rafalei in diagonala, catre politicieni, reactia dansului fata de Florin Cezar Ouatu a fost nedreapta (in paranteza fie spus, noua ne-a amintit de felul in care rad unii copii de altii la scoala – ia uite cum are cutare parul, ia uite cum il cheama, poate-i gasim o porecla etc.).

Pe scurt, o critica reala ar fi avut ca subiect melodia, versurile si interpretarea. Ridiculizarea vocii de contratenor nu e o critica (pana si Antena 3 s-a prins de asta).

E ca si cand ar veni Philippe Jaroussky in Romania si ne-am hahai ca vitele ca are vocea subtire. Florin Cezar Ouatu e un Jaroussky al Romaniei (sau un Andreas Scholl al Romaniei, daca preferati). Daca nu ne credeti, uitati-va, de pilda, aici.

Asta nu inseamna ca nimeni nu poate critica felul in care interpreteaza Cezar o piesa muzicala. Iar cand e vorba despre muzica usoara, poate e suficient sa asculti cu atentie, sa vezi daca nu auzi ceva care suna gresit, daca vocea suna placut sau spart, daca se trece prea brusc de la tare la incet sau invers, sa te intrebi daca ti se pare expresiva interpretarea sau nu,…

Sau poate nu e suficient, in fine, nu pretindem ca ne pricepem la asta. Ne pricepem doar sa observam ca bascalia ieftina nu reprezinta o critica ok.