In acelasi articol din Adevarul, dedicat propunerii de legalizare a parteneriatului civil sunt citati doi politicieni, domnul Madalin Voicu, deputat PSD, spunand ca “S-ar face un sacrificiu cu acei copii care sunt adoptaţi de persoane de acelaşi sex.” si Ioan Iovescu, senator PPDD, care (potrivit jurnalistilor de la Adevarul) se intreaba: “De unde ştim noi dacă acel copil pe care vor să-l adopte are înclinaţie spre chestia asta? Lezează drepturile copilului.”.

In primul rand, domnii politicieni par sa nu cunoasca legile tarii. Potrivit legii adoptiei, o persoana singura (indiferent de orientarea sa sexuala) poate adopta un copil. Unul din membrii unui cuplu format din persoane de acelasi sex poate adopta un copil si in prezent. Singura legatura intre legalizarea parteneriatelor civile si adoptii este ca legalizarea cu pricina le-ar permite persoanelor de acelasi sex sa adopte copii “ca familie” si nu individual.

Pe de alta parte, specialistii din intreaga lume care au studiat fenomenul cresterii copiilor adoptati de cupluri de acelasi sex sunt de acord ca nu e nici o problema cu asta. Din nou, e suficient sa te informezi. Iata cateva resurse:

• Aici sunt prezentate rezultatele unui studiu recent realizat de Universitatea din Cambridge.
• Aici e o lista cu diferite alte studii (site-ul apartine Institutului Williams al Universitatii din California).
• Aici se poate vedea cum se reflecta rezultatele cercetarilor specialistilor in presa realizata profesionist. Citatul important e probabil urmatorul:
  

  […] there is a growing consensus among experts that the sexual orientation of parents is not a major determinant in how well children fare in school, on cognitive tests and in terms of their emotional development. What matters more, researchers found, is the quality of parenting and the family’s economic well-being.

• Alte informatii despre adoptiile in cupluri de acelasi sex se gasesc si pe Wikipedia.

Totusi, e o tampenie sa asociezi dreptul la parteneriat civil cu adoptiile. In alte tari civilizate, daca esti tampit, mai ales ca om politic sau persoana publica, exista jurnalisti (sau blogeri) care sa te traga de maneca (iata aici si aici un exemplu). La noi se pare ca jurnalistii insisi incearca sa-i incurajeze pe politicieni sa spuna tampenii. In fine,…

Propunerea in discutie nu avea legatura cu adoptiile, ci cu casatoriile. Iar la noi se pare ca sunt destui politicieni care nu stiu ce este, din punctul de vedere al statului, o casatorie. Probabil nu le-ar strica sa citeasca legile. In Romania, ca si in multe alte tari, casatoria e definita prin legi. E o institutie juridica, nu o chestie simbolica. Iar efectele casatoriei sunt precizate si ele in legi. Pe scurt, cei care se casatoresc pot purta acelasi nume, pot avea o proprietate comuna si au obligatia sa se intretina reciproc, fiind considerati ca avand o relatie de familie in fata altor legi si regulamente.

De pilda, cineva poate fi reprezentat uneori (in cine stie ce situatie legala) doar de catre “un membru de familie”, exista spitale cu reguli aiuristice, care nu permit vizitarea bolnavilor decat de catre “membrii familiei”, exista angajatori care iti ofera facilitati “pentru familie”, dar nu si pentru “prieteni” si inca niste povesti de felul asta.

Despre asta era vorba. Parteneriatele civile sunt un fel de casatorii. Poti fi de acord cu propunerea sau nu[*], dar e firesc, ca politician (si ca jurnalist) sa te informezi atunci cand discuti despre asta, nu sa discuti si sa prezinti lucrurile la nivelul celor mai needucati cetateni.

[*] In paranteza fie spus, noi nu suntem de acord cu propunerea pentru legalizarea parteneriatelor civile. Problema este ca institutia casatoriei, asa cum e formulata in prezent de legile statului, e o institutie nedreapta – unii cetateni care nu ar avea de ce sa nu aiba acces la ea (au discernamant etc.) nu au acces la ea si nu beneficiaza, in felul asta, de anumite drepturi. Introducerea unei institutii paralele, in aceste conditii, pare inutila – institutia casatoriei ar ramane in continuare nedreapta. De altfel, am vazut ce s-a intamplat in alte tari – au fost initial legalizate parteneriatele civile, iar apoi persoanele de acelasi sex au capatat dreptul la casatorie. Si atunci, ce rost are acest efort institutional, legislativ, implicit financiar? Nu e mai simplu sa modificam direct institutia existenta a casatoriei?