Nu seamana mersul la doctor si mersul la preot? Sa luam un om care are grija de sanatatea lui. Ii ies analizele prost, doctorul ii spune sa evita grasimile etc. Dupa cateva luni se intoarce la doctor. Normal, daca chiar vrea sa fie sanatos, o sa se straduiasca sa evite grasimile, dar poate n-o sa reuseasca intotdeauna. Daca nu s-ar mai duce la doctor decat peste 3 ani, in timpul asta s-ar putea sa renunte treptat la dieta.
Asa, se duce, recunoaste ca a mai calcat pe langa, doctorul il iarta, il incurajeaza sa nu renunte si asa mai departe. Pentru oamenii care pun pret pe ceea ce spune doctorul, lucrurile chiar functioneaza (unii se lasa si de fumat asa).
Ce inseamna sa pui pret pe ceea ce spune doctorul? Sa recunosti ca in ceea ce priveste sanatatea ta doctorul se pricepe mai bine decat tine.
Trecem la preot. Din nou, luam un om credincios. Crestin ortodox, sa zicem. I-au iesit analizele prost – daca nu are grija de felul in care traieste, poate sa-si ia la revedere de la mantuire. Preotul ii spune ce sa nu faca si ce sa faca. Daca nu se duce destul de des sa vorbeasca cu preotul, sa recunoasca, intre altele, ca a mai dat si chix, sa primeasca incurajari s.a.m.d., va fi greu sa se tina de chestiile alea. Daca se duce, chiar ar putea deveni un om mai bun.
Conditia este sa accepti ca preotul se pricepe mai bine decat tine la mantuirea ta (sau ca are o autoritate morala mai mare decat tine). Iar aici avem o problema, fiindca nu doar ateii resping ideea asta, ci si unii crestini (protestantii, de pilda).