Nu mai punem nimic pe YouTube. Nu am putut sa ne folosim contul luni de zile din cauza stilului lor tampit de a reactiona atunci cand se plange cineva ca i-ai incalcat copyright-ul. Sunt mai rai decat securistii care te luau la interogatoriu inainte sa verifice daca acuzatia adusa era sau nu corecta. Pana cand si-a retras un ametit acuzatia de copyright (fiindca filmasem cu acordul organizatorilor la o expozitie de arta in cadrul careia era “expus” si un film facut de el; de altfel, intr-un schimb de mailuri ne-a explicat ca de fapt nu i-a placut calitatea filmarii, dar in loc sa ne scrie, asa cum era normal, a bagat faza cu copyright-ul), sute de inregistrari de-ale noastre n-au mai putut fi vazute de nimeni pe net. Nici macar de noi.

Unele erau doar chestii “de familie”, dar pentru altele muncisem un pic – editare video, sunet original etc. Daca am fi avut incredere in YouTube si nu ne pastram backup-uri, ca deh, sunt salvate in Cloud, cum era?

Am inteles, cel putin, un lucru. YouTube nu da doi bani pe drepturile utilizatorilor simpli. De frica sa nu aiba probleme, te cenzureaza la sange, iti inchid contul pe nepusa masa s.a.m.d.

Deci n-am mai pus nimic pe YouTube. Azi, insa, ne-am trezit cu o reclamatie. Acum 6 ani am pus pe YouTube o secventa de 7 secunde din ceea ce s-a dat la televizor in timpul revolutiei. Adica dintr-un moment de debandada totala, in care poporul pusese mana pe televiziune, iar domnul Dinescu iesea in fata si anunta “Am invins!”. 7 secunde. Atat. Am folosit chestia aia in cadrul unui post de aici, in care ne intrebam, dupa multi ani de zile de la evenimentele alea, ce inseamna, pana la urma, ca am invins.

S-a trezit un domn de la SRTV sa se planga ca am furat de la dansii. Si ce am furat? Nici mai mult, nici mai putin, decat “revolutia TVR”:

Fain, nu? Ce importanta are, pentru domnul respectiv, ca o astfel de sesizare poate duce la suspendarea unui cont care contine sute de filme, ca posesorii, nefiind institutie publica, nu prea au cum sa se apere, ca institutia dansului exista datorita unor oameni care au stat in zilele alea pe vremea aia pe strada zile in sir ca sa apere televiziunea (unii dintre ei fara sa-si ia dupa aia certificat de revolutionar) si ca poate mai au ceva de spus pe net despre acele momente?

In alta ordine de idei, de ce trebuie sa platim bani special pentru TVR? Nu platim deja impozite? De unde ideea asta tampita ca oricine are un televizor se uita la postul national de televiziune? Si nu e un pic aiurea sa fim fortati sa platim bani unei institutii a statului care isi bate joc de noi?