Pamantul era atacat de dusmani. Atacul incepuse in Bucuresti, apoi incepuse si in Brasov. Un dusman apucase telefericul. Il folosea ca pe un ciocan si ii strivea pe oamenii din Piata Sfatului cu el. Altul avea o sabie uriasa, taia Biserica Neagra in bucati. In Bucuresti dusmanii trageau cu lasere. Era ca intr-un joc pe PS3, doar ca totul se intampla cu adevarat.

Ioana si Mihai erau in Cismigiu cand incepuse totul. Era noapte, se ascunsesera dupa un copac si faceau sex. Ioana statea in genunchi, se sprijinea pe maini, Mihai era in spatele ei. Un laser gigantic trecu razant cu suprafata pamantului, iar capul lui Mihai se rostogoli in iarba. Ioana inca nu stia ce se intamplase, era intoarsa cu spatele, gemea “mai tare, trage-mi-o mai tare!”. Apoi simti suvoiul de sange cald pe fund.

In Brasov, sub Turnul Negru, la un kilometru sub pamant, traia o colonie de vampiri. Nici un om nu aflase ca sunt acolo. “Nu facem nimic?” – intreba Johan, un vampir blond, cu buze de fata si ochi verzi, cu o sclipire rosiatica. “Nu, nu trebuie sa intervenim”, raspunse un vampir batran. “Dar daca mor toti oamenii,…” – incerca sa adauge blondul. “Mai asteptam”, spuse batranul, pe un ton care inchise discutia.

In timpul asta dusmanii devenisera tot mai violenti. Armata trimisese avioane de lupta impotriva lor, dar le stropsisera ca pe muste. Venise vremea ca NATO sa intre in alerta.

In Piatra Craiului, o alta organizatie intrase deja in alerta.

Ioana nu-si pierdu cumpatul. Se sterse de sange cu un servetel parfumat, lua capul lui Mihai, il aseza la loc pe trup si il saruta pe buze. In jurul lor straluci pentru o secunda o lumina albastra. Apoi Mihai deschise ochii. “Ce s-a intamplat?”, intreba el. “Nimic”, raspunse Ioana, “ai lesinat un pic”. Dupa ce se despartira, Ioana porni spre Piatra Craiului. Era chemata de urgenta la adunarea vrajitorilor.