Manuela era terorista. Nu actiona decat daca i se parea justificat. De aceasta data se pregatise din timp, dar amanase decizia pentru ultimul moment. Vazuse afisul unei conferinte anti-pornografie. Felul in care era anuntata tema conferintei si maniera in care era conceput afisul o facusera sa creada ca nu va fi vorba despre o conferinta serioasa, in care sa fie prezentate rezultatele unor cercetari realizate de specialisti.

Voia insa sa sa convinga ca lucrurile stateau chiar asa. Ajunsa la conferinta, primi un pliant in care se spunea ca pornografia este mai grava decat cancerul. Acolo unde erau invocate cercetari stiintifice, nu se dadeau titluri de articole sau nume de publicatii, ci doar numele unor autori.

Moderatorul intalnirii, persoana care ar fi trebuit sa aiba o atitudine neutra fata de tezele care urmau, se presupune, sa faca obiectul unei dezbateri, incepu prin a sustine ca masturbarea duce la “distrugerea celulei nervoase”.

Urmatorii vorbitori continuara pe acelasi ton, sarind de la pornografie la erotism si la revolutia sexuala din anii ’60, iar de aici la legalizarea prostitutiei sau a casatoriilor intre persoane de acelasi sex, pentru a ajunge la educatia sexuala din scoli, educatie pe care, in opinia unui vorbitor, nu si-ar putea dori sa o faca decat o persoana obsedata sexual.

Discursurile furibunde de infierare nu ar fi fost, in sine, atat de cumplite, daca nu ar fi continut incercari de a fabrica justificari pseudo-stiintifice. Un vorbitor, de pilda, anunta cu aplomb ca, potrivit unor oameni de stiinta americani, vizionarea de materiale pornografice blocheaza utilizarea neocortexul, adica tocmai acea parte a creierului care, e binecunoscut, e sediul relatiei omului cu divinitatea. 

Manuela mai asculta cu atentie cateva interventii, cauta informatii despre subiect si despre vorbitori pe net, dupa care lua hotararea. Era convinsa ca nu e vorba de persoane capabile sau dispuse sa aiba un dialog rational. “In astfel de cazuri,” isi spuse ea, “trebuie sa recurgi la actiune, nu la argumente”.

Venise cu un reportofon vechi, care putea sa redea inregistrarile la un volum destul de puternic, printr-un mic difuzor. Pe banda de casetofon nu inregistrase nimic timp de un sfert de ora, dupa care inregistrase coloana sonora a unui film porno.

In sala nu se aflau decat adulti, deci totul era in regula. Manuela porni reportofonul, il lasa incetisor sub scaun si apoi parasi sala de conferinte. In timp ce iesea, mai apuca sa auda: “Pornografia impinge femeia si copilul in cascadele mortii… spirituale, femeia si copilul care sunt doar pentru crestini in centrul societatii, pentru ca noi avem fecioara si avem si pruncul,…”