Nu e vorba despre felul in care poate evolua o relatie propriu-zisa de iubire, ci despre felul in care poate evolua felul in care e vazuta iubirea. Schema are un fel de dialectica, o sa vedeti, dar n-avem pretentia ca asta e singura “linie evolutiva” posibila.
Versiunea 0.1
Doi oameni se bucura de iubirea ideala. Nu se despart nici un moment. Fac absolut totul impreuna. Adorm in acelasi timp si se trezesc in acelasi timp. Isi petrec tot timpul impreuna. Nu se gandesc decat unul la celalalt. Se simt indragostiti tot timpul. Se cunosc de cand isi pot aduce aminte si traiesc impreuna toata viata (mor privindu-se in ochi si spunandu-si “te iubesc!”, bineinteles). Le plac aceleasi chestii, ii intereseaza aceleasi lucruri, vad viata in acelasi fel, sunt ca un singur suflet impartit in doua trupuri. Nu se plictisesc niciodata si nu-i intereseaza compania altor oameni. Din punctul lor de vedere, doar ei exista pe lume.
Versiunea 0.2
Doi oameni se bucura de iubirea ideala. Fiindca nu traiesc intr-o lume de basm, nu isi pot petrece tot timpul impreuna, dar isi povestesc intotdeauna ce au facut cand nu au fost impreuna. Reusesc sa nu stea niciodata separati mai mult de cateva ore, au aceleasi interese, le plac aceleasi lucruri, raman impreuna toata viata, nu se plictisesc niciodata. Nu se simt in continuu indragostiti, ci doar din cand in cand, dar continua sa se simta indragostiti unul de celalalt pe tot parcursul vietii. Probabil nu mor simultan, dar stiu ca chiar daca s-ar intampla asa, de fapt fiecare om moare pe cont propriu.
Versiunea 0.3
Doi oameni se bucura de iubirea ideala. Nu pot trai fara prieteni, familie si copii. Nu au decat prieteni comuni cu care isi petrec timpul, de obicei, impreuna. La fel stau lucrurile si cu familia sau copiii. Nu apuca sa isi povesteasca absolut tot ce li se intampla atunci cand nu sunt impreuna, fiindca atunci nu ar mai avea prea mult timp sa faca alte lucruri impreuna, dar isi spun toate lucrurile importante. Nu le plac exact la fel de mult exact aceleasi lucruri, dar se molipsesc unul de la celalalt, asa ca de obicei se pot bucura impreuna cam de toate chestiile.
Versiunea 0.4
Doi oameni se bucura de iubirea ideala, in mijlocul prietenilor, familiei etc. Fac multe lucruri impreuna, isi povestesc, in mare, ce fac atunci cand stau separat, fiecare trecand mai repede peste lucrurile care nu-l prea intereseaza pe celalalt. Fiecare isi ajusteaza gusturile in functie de gusturile celuilalt, dar fiecare stie ca trebuie sa te ocupi si de ceea ce te intereseaza pe tine insuti pentru a te realiza deplin ca om. Fiecare are preocupari proprii, la care nu renunta daca nu devin si preocuparile celuilalt. Fiecare are prieteni care ii impartasesc preocuparile. Nu sunt neaparat prieteni comuni. Atunci cand trec prin vreo situatie dificila, raman intotdeauna alaturi. Li se par importante in viata aceleasi lucruri. Poate nu au fost impreuna de la inceput, dar raman impreuna toata viata.
Versiunea 0.5
Doi oameni se bucura de iubirea ideala, pe care o vad ca pe un proces dinamic, nu ca pe o stare de lucruri neschimbata. Fiecare dintre ei evoluaza si la fel se intampla lucrurile si cu relatia lor. Poate aceasta nu a fost prima relatie din viata lor, dar e cea pe care o considera cea mai importanta. Isi doresc ca relatia lor sa nu se incheie niciodata si fac tot ceea ce tine de ei pentru asta, dar stiu ca uneori se pot intampla lucruri care sa iti dea viata peste cap. Se cunosc bine si inteleg ca au destule lucruri in comun, dar ca sunt si diferiti. Stiu ca se pot baza unul pe celalalt in toate situatiile mai dificile, dar incearca sa nu-si formeze asteptari exagerate. Isi apreciaza calitatile si se respecta unul pe celalalt si incearca sa se ajute reciproc sa isi depaseasca defectele. Reusesc sa comunice constant. Nu se plictisesc impreuna, dar uneori simt nevoia sa isi petreaca timpul si cu prietenii sau familia, nu neaparat impreuna.
Versiunea 0.6
Doi oameni se iubesc foarte mult. Nu spun ca se bucura de o “iubire ideala”, fiindca li se pare ca daca ar spune asta, ar insemna ca nu isi inteleg prea bine relatia, idealizand-o. Au incredere deplina unul in celalalt. Nu au secrete unul fata de celalalt, dar nu isi prezinta unul celuilalt un raport zilnic al lucrurilor care li s-au intamplat. Comunica insa foarte bine, astfel incat fiecare poate vedea ce se intampla cu viata celuilalt, cum se schimba, in ce directie se indreapta s.a.m.d. Fiecare pastreaza un echilibru intre propriile sale interese si preocupari si interesele si preocuparile pe care le are in comun cu celalalt. Fiecare incearca mereu sa-l cunoasca pe celalalt si sa-i fie alaturi, dar nici unul nu asteapta de la celalalt sa-i fie alaturi in toate situatiile. Incearca sa-si imparta sarcinile atunci cand se confrunta impreuna cu dificultati, chiar daca asta inseamna, uneori, ca fiecare dintre ei sa faca ceva diferit. Poate nu vad viata exact la fel, dar discuta despre diferente. Fiecare dintre ei il iubeste pe celalalt si il incurajeaza sa evolueze asa cum doreste. Fiecare crede ca relatia cu celalalt e cea mai importanta, fara sa-i acorde o prioritate absoluta, in toate situatiile. Fiecare ii acorda doar celuilalt statutul special de “iubit”. Nici unul nu se ingrijoreaza la gandul ca relatia s-ar putea incheia: “Daca o sa ajungem sa evoluam in directii diferite, atunci poate o sa hotaram asta, dar o sa facem in asa fel incat nici unul sa nu aiba de suferit.”. Fiecare crede ca iubirea lor este, intr-un sens, unica: “Nici o alta relatie, inclusiv a vreunuia dintre noi, nu mai poate fi astfel.”. Cei doi oameni considera ca sunt fericiti impreuna.
Versiunea 0.7
Doi oameni se iubesc foarte mult. Relatia lor seamana in multe privinte cu cea de la versiunea 0.6. Exista, insa, si cateva diferente. Desi fiecare dintre ei considera ca relatia lor de iubire este, intr-un fel, pe alt palier decat celelalte relatii pe care le are (cu prietenii, colegii, familia etc.), nici unul nu considera ca stie dinainte cum ar putea evolua aceasta relatie. Nici unul nu e sigur, de pilda, ca va vedea intotdeauna aceasta relatie ca pe o relatie inchisa, la care e exclus sa mai ia parte si alta persoana. “Nu avem de unde sti ca nu o sa ne indragostim amandoi de aceeasi persoana, care sa ne raspunda la fel.” – gandesc cei doi.
Versiunea 0.8
Doi oameni (sau mai multi) se iubesc foarte mult. Considera ca relatia lor este unica si ca nu pot avea, in afara ei, alte relatii pe care sa le numeasca tot “iubire”. Ar spune ca iubirea lor este speciala, aparte, dar nu ar plasa-o pe un piedestal, deasupra celorlalte relatii pe care le pot avea cu oamenii din jur.
Versiunea 0.9
Doi oameni (sau mai multi) se iubesc foarte mult. Sunt deschisi, sinceri, se cunosc bine si se bazeaza unul pe celalalt, comunica, se simt fericiti impreuna. Accepta, in acelasi timp, ca sunt persoane diferite. Fiecare dintre ei e un suflet distinct, conturat si de aceasta relatie speciala de iubire, dar si de celelalte relatii de tipuri diferite pe care le are cu alti oameni. Dinamica relativ complexa a relatiei de iubire pe care o impartasesc ii face sa aiba retineri atunci cand sunt intrebati “Care e esenta iubirii?”. Uneori raspund, in gluma, cu o definitie circulara: “Esenta iubirii este ca doar celor pe care ii iubesti le spui ‘te iubesc’ in felul special in care spui asta cuiva pe care il iubesti.”.
Versiunea 1.0
Doi oameni (sau mai multi, dar de obicei doar doi) se iubesc. “N-are rost sa spunem ca ne iubim foarte mult”, adauga ei. “Ne iubim fara nici un fel de rezerve. Fiecare dintre noi pune tot sufletul in aceasta relatie, iar asta ne face fericiti. Evoluam impreuna, incercam sa devenim mai buni impreuna. Asta e tot.”. Nici unul dintre ei nu e prea interesat sa discute despre esenta iubirii, dar nici nu profeseaza un anti-esentialism vehement. “Cineva care chiar nu stie ce numesc oamenii ‘iubire’ ar putea sa se lamureasca uitandu-se la felul in care traim noi”, spun ei. “Cuiva care stie asta, dar vrea sa isi dovedeasca siesi ca numai iubirea sa e ‘adevarata’ sau ‘autentica’, probabil ca nu avem ce sa-i spunem.”.