Daca ti se pare ca intrebarea din titlu e aiurea si ca nimeni n-are cum sa se intrebe asa ceva vreodata, atunci poate merita sa citesti postul asta. Daca intrebarea nu ti se pare aiurea, atunci tot s-ar putea sa merite sa citesti.

Doar ca, oricat de ciudat ti s-ar parea, mai intai trebuie sa-ti arat un desen:

Ce reprezinta desenul?

O portiune dintr-o tabla de fussball vazuta de sus, doua tepuse cu o mancare japoneza (gen Amigurumi Takoyaki Balls), o tepusa lasata pe un joc de fussball, doua peisaje cu cactusi puse pe verticala sau alte chestii. Sau un urs care se suie pe un stalp (doar ca ursul e pe cealalta parte a stalpului).

O sa vezi ursul doar daca nu consideri ca liniile verticale din desen sunt disparate, nu? Iar daca desenul o sa fie pus alaturi de alte desene, sau o sa fie integrat intr-un peisaj mai mare, cu cactusi, fussball sau mancare japoneza, sa zicem, de obicei nu o sa mai vezi ursul.

Iar acum sa ne intoarcem la intrebare. Cum ai vorbi despre faptul ca te-ai indragostit? Ai spune mai multe lucruri, nu? Ai putea spune ca simti simpatie puternica pentru persoana aia, atractie sexuala, solidaritate, prietenie, apreciere estetica, atractie fizica (da, e o chestie diferita de atractia sexuala), apreciere intelectuala, respect, empatie s.a.

Mai bine zis, sigur o sa simti mai multe chestii. Nu poti simti doar “sentimentul specific al iubirii” si nimic altceva. Dar daca ar exista un sentiment specific al iubirii, care sa constituie esenta iubirii, atunci acest sentiment ar trebui sa fie suficient.

“M-am indragostit de X. Nu ma atrage fizic si nici sexual, nu imi trezeste simpatia si nici un fel de apreciere pozitiva. Singurul lucru pe care il simt fata de X e iubirea.” – Ar putea vorbi cineva vreodata asa?

Daca esti de acord ca nu, atunci mai putem face un pas. Atunci cand spui ca te-ai indragostit de cineva, vezi diferitele lucruri pe care le simti fata de persoana aia ca si cand ar face parte din acelasi film. Toate se leaga intre ele. Dar printre ele nu e un sentiment special, care sa constituie “esenta iubirii”. Daca tot ceea ce simti ar fi desenul de mai sus, atunci s-ar putea spune ca vezi ursul care se suie pe stalp.

Iar acum hai sa facem un experiment imaginar. Sa presupunem ca o alta persoana simte exact ceea ce simti tu intr-un moment in care spui ca te-ai indragostit de cineva (de X, sa zicem). Ca sa nu ne incurcam in detalii, sa presupunem ca putem sti ca simte acelasi lucru uitandu-ne in creierul tau si al ei. Activitatea neuronala corespunzatoare afectelor tale e identificata si in creierul celeilalte persoane.

Dar cealalta persoana, spre deosebire de tine, se afla intr-o relatie monogama de lunga durata. Ceea ce face, fara sa-si propuna asta, e sa puna chestiile pe care le simte in filme diferite: “Da, simt o simpatie puternica pentru X, ca om. Mi se pare o persoana atragatoare fizic, si chiar sexual, dar nu e vorba de o atractie serioasa, ci de fantezii pe care nu le-as pune vreodata in practica. X e o persoana pe care o apreciez profesional. S.a.m.d.”

Pe scurt, pastrand analogia cu desenul, cealalta persoana se uita la acelasi desen ca si tine, dar nu vede acolo ursul, ci altceva. Contextul mai larg in care e pus desenul, in cazul celeilalte persoane, e cursul vietii sale. Cealalta persoana se afla intr-un alt moment al vietii decat tine.

Ti se pare ca ar fi posibil sa se intample asa ceva? Daca da, mai putem inainta un pic. Ceea ce cred de obicei oamenii este ca “ti se poate intampla sa te indragostesti, asa cum ti se poate intampla sa faci gripa; te poti feri, dar tot ti se poate intampla; pana la urma, nu depinde de tine.”.

Ideea e ca poti alege sa interpretezi ceea ce simti pe linia “m-am indragostit” sau nu. Poti alege sa vezi ursul care se suie pe stalp sau altceva. Cu asta nu vreau sa spun ca oamenii care se indragostesc aleg in mod inconstient sa se indragosteasca. Nu aleg, asa cum cineva care fumeaza din obisnuinta nu alege sa mai aprinda o tigara. Dar ar fi putut sa aleaga.

Bineinteles, nu poti vedea in orice desen un urs care se suie pe un stalp si nici nu poti interpreta desenul de mai sus oricum. Nu poti “alege sa te indragostesti” indiferent ce simti. Iar daca spui despre ceea ce simti ca nu e iubire, poti sa vorbesti despre alte lucruri, dar nu despre orice.

Iar acum ajungem la intrebarea din titlu. Cei care cred ca intrebarea nu are sens, probabil se gandesc in felul urmator: “Nu am cum sa ma indoiesc ca m-am indragostit. Daca mi s-a intamplat sa ma indragostesc, stiu ca mi s-a intamplat asta. Nu am cum sa ma indoiesc.”. Cei care cred ca intrebarea are sens, probabil ar spune: “Ok, uneori ma pot insela. Uneori pot lua drept iubire ceva care nu este cu adevarat iubire. Iar mai tarziu voi descoperi adevarul.”.

Si unii si ceilalti presupun ca a te indragosti e ceva care ti se intampla. Primii presupun, probabil, ca “esenta afectiva a iubirii” apare intr-un mediu complet transparent. De cate ori e acolo, o vezi. Ceilalti presupun ca “faptul iubirii autentice” nu e totdeauna vizibil. Uneori te poti insela, dar exista un asemenea fapt. Iar acesta se petrece independent de tine.

Dar ceea ce spuneam aici e ca nu exista un astfel de fapt, care sa poata fi cunoscut mai presus de orice indoiala sau de care sa te poti indoi. Nu e vorba de un fapt care “ti se intampla” si nici de cunoastere. Intrebarea din titlu are sens doar daca iti atrage atentia ca esti in fata unei alegeri si ca poti alege sa interpretezi ceea ce simti in mai multe feluri.

S-ar putea spune si asa: “A te indragosti e o actiune. De cele mai multe ori e o actiune de rutina. Nu are sens sa iti spui ca iti propui sa mai faci un pas atunci cand mergi pe strada, dar are sens sa te intrebi daca sa mai faci un pas sau nu atunci cand esti pe marginea unei prapastii.”.

Unii oameni ajung sa creada ca s-au indragostit de persoana nepotrivita, sau intr-un moment nepotrivit s.a.m.d. In unele cazuri, vor vorbi despre asta cu prieteni care vor juca rolul psihologului, sau chiar cu psihologi. Acestia vor incerca sa-i invate, pastrand analogia de dinainte, sa nu mai vada desenul. De fapt, de cele mai multe ori ar fi suficient sa nu-l mai interpreteze la fel. E vorba de alegerea lor, dar nu stiu ca pot alege. Sunt invatati sa creada ca li se intampla ceva, ca trebuie “sa se vindece de o boala” s.a.m.d. Dar daca ar realiza ca pot alege, tinand cont de momentul in care se afla viata lor, totul ar fi ok.

Cam asta voiam sa spun. Iar acum o sa adaug o chestie personala, fiindca da bine sa faci asta, mai ales daca scrii pe net. Eu nu o sa ma indragostesc niciodata de cineva care are cu 10+ ani mai putin decat mine. Cand spun asta, imi inchipui o reactie de genul: “De unde stii ca n-o sa ti se intample niciodata asa ceva?”. Iar la asta as raspunde: “Fiindca nu e vorba despre ceva care mi s-ar putea intampla. Pur si simplu, mi-am propus sa nu fac niciodata asta, asa ca nu o sa fac niciodata asta. It’s that simple.”.

[G. S.]