Hai sa ne uitam mai intai la ce se intampla pe net. Toti oamenii care “se dau pe net” se confrunta cu o cantitate uriasa de informatie. Sunt o multime de site-uri, pagini, filme, texte, inregistrari audio, poze s.a.m.d.

Avem, din fericire, motoare de cautare. Din nefericire, nici unul nu reuseste sa organizeze foarte bine informatia.

Daca nu ma credeti, putem face un experiment simplu. Sa presupunem ca aflu ca indicatia pentru cum trebuie sa fie cantata o piesa muzicala e “Allegro”. Nu stiu ce-i aia, asa ca dau o cautare pe Google. Cate dintre rezultate sunt irelevante?

Nu numai ca nu stim prea bine cum sa organizam o asemenea cantitate de informatie. In afara catorva oameni, majoritatea nu intelege cum anume este aceasta organizata in prezent. Care sunt algoritmii lui Google? Cum decid Twitter sau Facebook sa-mi sugereze prieteni? Cum alege YouTube filmele pe care sa mi le recomande?

E o mare taina. Iar daca nu inteleg ce se intampla, lucrurile ar putea la fel de bine sa se petreaca la intamplare. De fapt, Google chiar ma incurajeaza sa-mi aleg informatia la intamplare (e un buton langa butonul de cautare pentru asta – ‘I’m Feeling Lucky’).

Probabil tuturor ni s-a intamplat asta. Deschidem browserul ca sa cautam ceva anume. Dupa un sfert de ora ne uitam pe o pagina care nu mai are absolut nici o legatura cu nimic din ce cautam la inceput. Cum am ajuns acolo?

Sau ganditi-va la moda cu Chatroulette. Cum au ajuns oamenii sa nu mai decida cu cine vor sa discute, lasand totul la voia intamplarii?

Iar acum sa trecem la cealalta latura a analogiei. Viata oamenilor a devenit mult mai complexa. Sunt mult mai multe informatii de care trebuie sa tinem cont in tot felul de situatii. E mult mai complicat sa luam decizii bune acum, fata de acum 50 de ani. Pe de alta parte, nu ne mai pandesc aceleasi pericole. Consecintele unei decizii proaste conteaza mai putin. S.a.m.d.

Ce se intampla, in cazul asta? Lasi tot mai multe lucruri la voia intamplarii. Traiesti intr-un haos relativ confortabil.

Nu vreau sa spun ca am ajuns “totally random beings”, ci doar ca lasam mult mai multe lucruri la voia intamplarii. Nu vreau sa spun nici macar ca am ajuns asa datorita internetului. Vreau sa spun, pur si simplu, ca am ajuns asa. Nu stiu, pana la urma, daca vina o poarta revolutia tehnologica, cultura postmoderna, societatea post-industriala sau alta chestie la care nu te poti referi decat daca folosesti cel putin doua cuvinte.

Dar daca lucrurile stau asa cum cred, asta inseamna ca indivizii si-au pierdut, intr-o oarecare masura, autonomia. Intr-o multime de privinte, nu ei decid ce sa se intample cu viata lor.

Iar pierderea asta nu se converteste intr-un castig pentru nimeni. In cazul asta nu decide altcineva pentru ei – societatea, statul, istoria s.a.m.d. Nu decide nimeni, pur si simplu. E vorba despre decizii care dispar, fiind inlocuite de hazard. Pierderea autonomiei, in cazul asta, e globala, si poate sa afecteze institutiile si grupurile sociale la fel cum ii afecteaza pe indivizi.

E posibil, totusi, sa ma insel. Sau sa nu ma insel, dar sa nu fie vorba de un proces ireversibil. Oricum, m-ar interesa sa aflu ce credeti despre asta.

[G. S.]