Anul 2010 a inceput cu o fiinta extraterestra la butoanele blogului. Pe la inceputul anului Gramo a transformat blogul intr-un lifestream, dar a continuat sa scrie posturi. In ianuarie, de pilda, a scris despre prejudecatile cu privire la relatiile de tip ménage à trois si despre “dreptul de a face copii”.

In februarie, uitandu-se in continuare la oameni cu ochii unei fiinte de pe alta planeta, Gramo s-a intrebat de ce sunt atat de ipocriti. Si a mai scris ceva despre iertare. Si s-a apucat sa povesteasca vise (1, 2, 3, 4, 5, 6; 5 nu e, de fapt, vis, ci visual novel).

In martie, Gramo a scris despre cei care se lauda cu faptele bune pe care le-au facut. Si despre oamenii care incearca sa forteze o relatie de prietenie. Si despre ratiune. Si despre poezia Pisicuta, pis, pis, pis! 🙂

In aprilie Gramo a avut o tentativa de explorare urbana. Si s-a luat de biciclisti.

In mai s-a incheiat seria cursurilor de introducere in filosofie cu care a contribuit G. pe blogul lui Gramo (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13). Tot in mai, Gramo a avut un scurt comentariu legat de o tehnica de manipulare utilizata in mass-media si a scris despre GayFest.

Apoi a venit luna iunie. Gramo a scris despre bani si despre jocuri. Undeva prin a doua jumatate a lunii s-a incheiat lectura si comentariul Eticii Nicomahice a lui Aristotel. Proiectul a inceput in toamna lui 2006 si a fost dedicat memoriei traducatoarei Eticii Nicomahice in limba romana, doamna Stella Petecel.

In iulie lifestream-ul a redevenit blog, iar Gramo a discutat cu o pisica, a mai scris cateva povesti si s-a intrebat de ce nu pica norii pe pamant.

Prin august Gramo, personajul fictional pe care l-am lasat sa se ocupe de blog in locul nostru timp de mai bine de un an, a iesit din scena. Am inceput sa scriem din nou pe blog atat posturi comune, cat si posturi individuale (cele pe care le semnam). Iar la sfarsitul lunii a aparut pe blog un personaj fictional nou – Nicoleta.

In septembrie am pus pe blog o discutie despre primele patru volume din seria Dexter (intre timp a mai aparut o carte, dar n-am mai avut timp sa o citim), am inchis forumul si am continuat sa va tinem la curent cu aventurile Nicoletei.

In octombrie am scris, printre altele, despre The Host si programele televiziunilor romanesti.

In noiembrie si decembrie v-am mai propus cateva teme de discutie (cum ar fi asta, asta sau asta) si v-am mai aratat ce face Nicoleta.

N-am mai scris atat de des, dar chiar nu am avut timp. Nu ne-am mai socializat cu alti bloggeri, n-am mai fost la evenimente “de profil” s.a.m.d. (pentru comparatie, in 2008, de pilda, am fost mult mai activi). Am intrat din cand in cand pe alte bloguri, dar n-am simtit nevoia sa reactionam.

Ne indreptam, probabil, incet-incet, spre periferia blogosferei romanesti. Majoritatea oamenilor care se invart prin acest “spatiu virtual” au uitat deja de noi sau nici macar nu stiu ca existam. Chestia asta ne da o senzatie destul de placuta. 🙂