Povestea e asa. Stateam intr-o garsoniera dintr-o casa cu doua etaje din Cotroceni. Nu exista asociatie de locatari si nici administrator. Singurele cheltuieli comune erau cele cu apa rece si gunoiul. Vreo doi ani m-am ocupat de treaba asta, dar doamna B. J., una dintre vecine, nu platea niciodata nimic. Pe langa asta, rupea sistematic afisele cu sumele platite. Probabil o deranja sa vada cum ii creste datoria, datorie pe care o acopeream eu din banii mei.

Am renuntat sa mai strang banii pentru apa (pentru gunoi suma era mica, asa ca o plateam eu) in momentul in care titulara contractului, doamna A. M., a inceput sa se planga ca partea care ii revine e prea mare.

Dupa inca un an de zile datoria pentru apa ajunsese destul de mare, asa ca am primit o somatie. Contoarul era, oricum, stricat, iar cei de la Apa Nova treceau sumele din burta. Consumul real nu avea cum sa fie atat de mare, fiindca nu toti proprietarii locuiau acolo. O vecina de la etaj a reusit sa stranga niste bani (am platit si eu, bineinteles) si s-a rezolvat.

In ce priveste consumul, plangere nu putea face decat titulara de contract, care nu s-a sinchisit de lucrurile respective. Apa Nova a continuat sa ne puna un consum mare. Titulara contractului a plecat in Canada. Doamna de la etaj a murit.

Dupa inca doi ani am ramas fara apa. N-am vazut nici o instiintare oficiala din partea firmei Apa Nova. E drept, toate hartiile lor le primea fratele doamnei A. M., dar el nu a anuntat nimic. Am ajuns sa platim, eu si Ramona, nu numai intreaga datorie, care depasea 40 de milioane, ci si taxa pentru reinstalarea contoarului si redeschiderea apei. Am incercat sa ne facem un contract separat, dar ni sa spus ca nu se poate. De data asta Apa Nova ne-a asigurat ca o sa functioneze contoarul.

Doamna B. J., vecina care nu platea niciodata apa, a murit si ea, desi avea de platit mai mult de 10 milioane. Nici unul dintre ceilalti vecini nu a contribuit cu nimic la suma pe care am platit-o pentru a avea din nou apa.

Fratele doamnei A. M., cel datorita caruia a trebuit sa platim si redeschiderea apei, n-a mai aparut cateva luni de zile. Apoi s-a defectat teava de alimentare cu apa. Am incercat sa luam legatura cu vecinii, dar nimanui nu parea sa-i pese de ce se intampla. Am chemat un instalator si am platit noi reparatia (la aceasta a contribuit totusi si un chirias care statea la parter). Instalatorul ne-a spus ca probabil teava s-a spart fiindca a calcat cineva pe ea. Defectiunea era in canal, unde era si contoarul. Acolo nu intra de obicei decat oamenii de la Apa Nova. Din pacate, teava era sparta intr-o portiune de care ei se pare ca nu erau responsabili.

Instalatorul a incercat sa intre si in subsolul din imobilul vecin, pentru a verifica daca nu mai sunt si alte probleme (teava noastra de apa trece pe acolo), dar o vecina de acolo nu i-a permis sa intre.

Asta se intampla anul trecut, in primavara. La sfarsitul anului, inainte de Craciun, am ramas fara apa. Am aflat ca reparatia n-a fost facuta complet si au existat pierderi foarte mari de apa. Fratele doamnei A. M., care aparuse intre timp, dar se facea ca ploua in ce priveste vechea datorie, primise, probabil, facturi de la Apa Nova cu sume tot mai mari, dar tacuse chitic. Poate cei de la Apa Nova au trimis si o ultima somatie, dar nici de aceasta n-am aflat nimic.

Apa s-a pierdut fie in canalul de pe strada, unde era contoarul, fie in subsolul vecinilor, dar noi n-aveam acces in subsolul vecinilor si nici nu obisnuiam sa ne uitam in canal atunci cand veneam acasa, asa ca n-am stiut nimic. Unii oameni ne-au spus ca e posibil ca pierderile sa nu fi fost atat de mari, dar Apa Nova a folosit ocazia pentru a ne umfla factura la apa.

Datoria depasea 8000 lei noi. Am inceput sa ii cautam pe ceilalti vecini, am facut afise, am pus bilete la usi, am dat telefoane s.a.m.d. Nu i-am mai batut la cap cu datoriile vechi. Am incercat mai intai sa strangem mai intai banii pentru reparatie. Trebuia inlocuita integral teava care trecea prin subsolul vecinilor si ajungea la casa in care stateam noi. Unii dintre vecini au platit. Pe altii nu i-am gasit, iar altii nu au platit nimic, desi am vorbit de mai multe ori cu ei.

Am reusit sa ne intelegem cu un chirias din imobilul de alaturi, care ne-a promis ca o sa ne permita sa intram in subsolul lor pentru reparatie, dar strangarea banilor a durat luni si luni de zile si intre timp el s-a mutat.

In locul doamnei B. J., in singura garsoniera care e a ICRAL-ului au venit niste chiriasi noi. Ne-au gaurit peretii, ne-au daramat faianta de pe hol si ne-au deplasat tocul usii, asa ca a trebuit sa schimbam usa si sa punem la loc faianta. Apoi au disparut.

La inceputul verii aveam banii pentru reparatie, dar nu puteam intra in subsolul vecinilor. Am pus niste afise, pana la urma a fost de acord sa ne ajute o doamna care statea acolo cu chirie.

Dupa ce am locuit 6 luni de zile fara apa curenta, ne-am mutat si noi cu chirie. Am incercat sa strangem bani pentru a plati prima transa din datoria catre Apa Nova, care ar fi fost de vreo 3000 de lei. Banii care au ramas de la reparatie (am reusit sa gasim o firma care sa lucreze pentru o suma mai mica decat cea la care ne asteptam initial) si cu banii pe care am reusit sa-i strangem insumau 2000 de lei. Unul dintre proprietari ne-a propus sa completeze suma necesara, in speranta ca isi va recupera banii cand ii vom gasi pe cei care nu au platit inca nimic.

Intre timp, fratele doamnei A. M. a murit si el. Domnul care a incercat sa se ocupe de deschiderea apei a aflat de la Apa Nova ca la datoria initiala dansii au socotit de cuviinta sa adauge niste penalizari de peste 3000 de lei. In plus, pentru plata esalonata a datoriei dansii nu sunt dispusi sa discute decat cu titularul de contract. Iar titularul de contract e doamna A. M., cu care n-am reusit sa vorbim nici pana in ziua de azi.

Nu stim cum o sa se rezolve situatia asta, dar, lasand la o parte nepasarea si ignoranta vecinilor (la partea astea ne includem cu siguranta si noi, dar n-am mai fost niciodata intr-o astfel de situatie kafkiana), nu vi se pare ca Apa Nova da dovada cel putin de rea-vointa?

Sigur, nu avem dovezi ca timp de ani de zile ne-au trecut un consum marit fara sa faca vreo masuratoare. Nu avem dovezi ca defectiunea li s-a datorat lor. Nu era, probabil, obligatia lor sa-i anunte pe toti locatarii din imobil ca exista o problema sau ca urmeaza sa fie intrerupta apa. In contractul pe care il au cu doamna A. M., contract pe care noi nu l-am vazut niciodata, scrie probabil undeva, cu litere mici, ceva despre penalizari.

Dar hai sa presupunem ca nu am fi avut posibilitatea sa stam in alta parte cu chirie. E destul de greu sa te descurci fara apa curenta, am vazut asta pe pielea noastra. Ce se intampla cand esti in varsta si nu poti cara 10-20 de litri de apa cu bidoanele in fiecare zi? Cum te mai speli? Iar daca nu te mai poti spala, nu risti sa te imbolnavesti de tot felul de chestii?

Ce se intampla daca ai copii mici si nu-i poti lasa sa stea cu bunicii, cum am facut noi cu Razvan (desi am fi vrut sa petrecem mai mult timp impreuna cu el)?

Ce rost are ca statul sa simuleze interesul pentru sanatatea cetatenilor daca inchide ochii in fata unor situatii de felul asta? Cum e posibil ca un monopol sa le impuna unor oameni care doresc sa aiba apa (si sunt dispusi sa plateasca pentru asta) niste conditii draconice?

Nu cred ca situatia noastra e unica. Cred ca Apa Nova a lasat si alte imobile fara apa. Cred ca unii oameni au ajuns in mizerie din cauza lor, desi doreau sa-si plateasca apa. Probabil unii s-au si imbolnavit.

Bineinteles, Apa Nova face exact ceea ce “trebuie” sa faca. Profita de faptul ca e un monopol. Nu prea poti sa-ti faci un put in mijlocul orasului. Trebuie sa ai de a face cu ei. N-ai de ales. Nu te poti duce la concurenta. Asa ca ei pot sa faca regulile cum vor, incercand sa stoarca de la oameni cat mai multi bani, indiferent de consecinte. Asa e in capitalism, nu?

In alte parti, insa, activitatea firmelor care detin un monopol e reglementata si supravegheata cu mare atentie de catre stat, tocmai pentru ca riscul ca acestea sa isi bata joc de clienti, in lipsa concurentei, e mai mare.

Si cam asta e tot. Daca v-a “placut” povestea, poate o dati mai departe.

[G. S.]