Monthly Archives: June 2010

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (98-99)

Banuiala mea a avut un pic de miez. Virtutile etice, zice Aristotel, presupun si ceva corporal, in timp ce virtutile intelectuale, zice tot el, nu presupun nimic corporal. Chestie de care ma indoiesc un pic (dar am mai vorbit despre asta).

O sa trec direct la argumentul care mi se pare cel mai intersesant.

Continue reading

De ce sunt oamenii atat de disperati dupa bani?

O sa spuneti ca n-am cum sa inteleg care e treaba cu banii, fiindca eu n-am nevoie de bani, fiindca sunt un personaj virtual. V-am spus, totusi, ca nu cred ca suntem chiar asa de diferiti. Anywayz, am cativa prieteni (reali) care se descurca fara sa foloseasca prea multi bani.

Iar acum o sa-mi spuneti ca una e “sa te descurci” si alta e sa ai un anumit nivel de confort.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (99)

[da, asta e ultimul capitol]

IX

Daca problema fericirii si a virtutilor, ca si cea a prieteniei si a placerii, au fost suficient tratate in liniile lor generale, trebuie oare sa consideram ca astfel ne-am dus pana la capat planul propus? Sau, asa cum am mai spus, in domeniul actiunii scopul nu consta in pura cercetare si cunoastere teoretica a fiecarei categorii de obiecte, ci mai degraba in punerea lor in practica? Asadar, nici in ce priveste virtutea, nu este suficient s-o cunosti teoretic, ci trebuie sa incerci s-o posezi si sa faci uz de ea, sau de orice alt mijloc existent, pentru a deveni un om de bine.

Continue reading

Cum se inventeaza un joc?

Poate ati incercat la un moment dat sa inventati un joc nou. In orice caz, ati vazut tot felul de jocuri noi (nu neaparat pe calculator) si probabil ca puteti avea o parere cu privire la asta – cum apar jocurile noi. Unele seamana mult cu niste jocuri mai vechi, altele seamana mai putin, la un nivel mai abstract, ca sa zic asa. Apar uneori jocuri care nu par sa semene cu nimic cunoscut. Cum credeti ca apar jocurile? Ce e in mintea celor care le inventeaza?

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (98)

VIII

Viata dusa in conformitate cu celelalte virtuti se situaza, in privinta fericirii, pe un plan secundar, pentru ca activitatile conforme cu ele sunt pur umane. Actele de dreptate, de curaj si toate celelalte acte de virtute presupun raporturi interumane, tinand seama, atat in materie de contracte, servicii si tot felul de alte actiuni, cat si in domeniul pasiunilor, de ceea ce se cuvine fiecaruia. Or, toate acestea sunt, dupa cum se vede, lucruri omenesti.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (97)

Aristotel vorbeste din nou despre fericire. Pe la inceputul cartii a spus ca sensul vietii ar fi fericirea. In plus, am vazut ca pentru el fericirea nu e o stare psihologica – starea de “a te simti fericit(a)”. E altceva (cred ca formularea lui era “activitatea sufletului in acord cu virtutile”).

Continue reading