Monthly Archives: April 2010

Te rog sa nu-i mai spui nimanui ce ti-am spus!

Ati patit vreodata chestia asta? Vine cineva si va povesteste ceva. La sfarsit va pune sa promiteti ca n-o sa-i mai spuneti nimanui ce v-a povestit. Mie asta mi se pare o faza nashpa.

De ce? Fiindca nu mi-ai spus de la inceput ca o sa-mi spui un secret. Daca mi-ai fi spus de la inceput, poate n-as fi avut chef sa ascult ce-o sa-mi spui. Poate iti spuneam ca nu vreau sa trebuiasca sa tin secrete fata de alti prieteni si mai bine nu-mi povestesti nimic.

Asa, am stat si te-am ascultat. N-am un buton de erase. Daca mi-ai povestit ceva personal, probabil am obligatia sa tin cont de ce ma rogi si sa-ti pastrez secretul. Daca vorbesc, sunt nashpa. Dar tu m-ai pus in situatia asta, fara sa ma lasi sa aleg daca vreau sa fiu intr-o astfel de situatie sau nu.

Si de fapt, de ce au nevoie oamenii de secrete?

Introducere in filosofie (11)

Trebuie sa existe o legatura intre pixelii colorati pe care ii vedeti acum si lumea inconjuratoare, nu? Altfel, ce rost ar mai avea sa vorbim sau sa scriem? Noi presupunem de obicei ca intre limbaj si realitate exista o legatura si ca toate cuvintele noastre au un inteles. Asta distinge ceea ce am scris pana acum de o expresie precum “ghdjlk fosm gldkj odsaiufg oiu eoiu”.

In prezentarea de astazi o sa fie vorba despre felul in care au incercat filosofii sa inteleaga in ce consta legatura dintre limbaj si realitate si ce inseamna ca o expresie lingvistica are un inteles.

Continue reading

Doua tipuri de atitudini penale – pe net si in realitate

Prima atitudine e din categoria trolling. O vezi la cei care incep sa exploateze un cliseu si sa spuna chestii exagerate – toti barbatii sunt porci, toate femeile sunt curve, romanii sunt prosti, studentii sunt toti varza (nu-ti dau link, Ariel, sry!), hipsterii o ard aiurea, intelectualii educati in traditia anglo-saxona sunt ridicoli s.a.m.d.

A doua atitudine care mi se pare penala n-are o denumire. Ma gandesc, in orice caz, la oamenii care sunt criticati pe bune si care se fac ca ploua. Cineva se straduieste sa le arate ca nu au dreptate cu o anumita idee sau ca au gresit la o faza, fara sa se ia aiurea de ei. Doar ca nu e cineva cunoscut sau cu supertrafic, asa ca primeste un mare ignore.

Imi vine sa spun ca oamenii dintre categoriile astea doua ar trebui sa aiba de-a face doar unii cu altii. Dar ar fi aiurea. Unii nu stiu sa critice pe bune iar ceilalti (uneori sunt aceiasi oameni) nu stiu sa primeasca o critica si sa raspunda la ea. Daca ar ramane doar intre ei, n-ar invata niciodata nimic.

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (93)

Cartea a X-a

I

Vom trata asadar, in cele ce urmeaza, despre placere. Caci placerea este privita ca fiind impregnata in natura umana mai mult decat orice, motiv pentru care si in procesul educativ placerea si durerea servesc drept mijloace pentru dirijarea tinerilor.

Continue reading