In timp ce cititi aceasta povestire scurta, trebuie sa ascultati muzica din urmatorul clip:
Monthly Archives: March 2010
Dezvaluiri rascolitoare care sfideaza realitatea si fictiunea
Prima parte a titlului e o aluzie ironica la titlurile care incep cu “Dezvaluiri cutremuratoare…”. Initial m-am gandit sa scriu “Dezvaluiri zvarcolitoare”, dar dupa aia mi s-a parut o exprimare prea trasa de par.
Totul a inceput cand am aflat ca nu se mai vinde Gramo’s World.
E accesul la net un drept fundamental?
Cica asa zice lumea. Iar altii nu sunt de acord. Voi ce credeti, ar trebui adaugat si accesul la net pe Declaratia universala a drepturilor omului?
Cica sunt oameni care in loc sa doarma noaptea umbla pe net…
Nu mai stiu unde am citit asta. Era o stire prin feed reader, chiar nu mai stiu de unde. Si apoi m-am gandit la o generatie mai veche de insomniaci, care stateau si scriau, pur si simplu.
Si dupa aia rescriau si asa mai departe si poate pana la urma ajungeau sa publice niste chestii (dar mai degraba o carte), sau poate nici n-apucau si li se publica postum ce-au scris si oricum nu prea primeau feedback, dar unii totusi primeau niste scrisori si le raspundeau. Noaptea, bineinteles.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (90)
[intregul proiect e aici]
VIII
Se mai pune intrebarea daca cel mai mult trebuie sa te iubesti pe tine insuti sau pe altcineva. Caci cei ce se iubesc pe sine mai presus de orice sunt blamati, aplicandu-li-se, in sens peiorativ, calificativul de egoisti. Se mai crede, de asemenea, ca omul rau nu face nimic decat pentru el insusi, si asta cu atat mai mult cu cat e mai rau (de aici si reprosurile ce i se aduc, de pilda ca nu face nimic de la sine), pe cand omul de bine, dimpotriva, nu are in vedere decat frumosul moral (cu atat mai mult cu cat superioritatea sa morala este mai mare), lasandu-si la o parte propriile interese pentru cele ale prietenului sau.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (89)
[textul e aici; gata, am ajuns “la zi”]
Problema lui Aristotel e acum asta. Un om ii face un bine altui om. Cel caruia i s-a facut binele nu tine prea tare la cel care i-a facut binele. Sau, in orice caz, tine mai putin decat cat tine la el (sau la ea) persoana care i-a facut un bine.
Hai sa fim prieteni! :)
Nu m-as imprieteni niciodata cu o persoana care-mi spune asta. Va spun si de ce, daca aveti rabdare umpic. Ideea e simpla.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (88)
[textul e aici, imi pare rau ca am intarziat atat de mult]
N-am inteles prea bine de ce vorbeste Aristotel si despre bunavointa si concordie, cand tema lui era de fapt prietenia. Poate crede ca s-ar putea intelege mai bine ce e prietenia daca ne uitam si la alte chestii care seamana un pic cu prietenia, dar nu sunt prietenie. Ma rog,…
Introducere in filosofie (6)
Am vazut saptamana trecuta la ce s-au gandit filosofii (in mare) atunci cand s-a ridicat problema: “Cum ar fi mai bine sa-si traiasca viata fiecare dintre noi?”. Astazi o sa vedem la ce s-au gandit si ce au discutat atunci cand au trecut la o intrebare invecinata: “Cum am putea trai mai bine impreuna?”.
Prezentarea arata astfel:
Continue reading
Am facut o fapta buna. Trebuie sa vorbesc despre asta?
Mai intai, nu vorbesc despre faptele bune pe care incearca sa le faca impreuna mai multi oameni (cum a fost Habarnam, de pilda). In astfel de cazuri n-ai cum sa nu vorbesti cu altii despre ceea ce iti propui sa faci si despre ceea ce faci.
Dar daca fac o fapta buna pe cont propriu? Am auzit, chiar si de curand, oameni care spuneau ca da, faptele bune trebuie sa fie povestite, pentru ca in felul asta le dai un exemplu frumos si altora.
La asta se poate totdeauna raspunde ca un exemplu fluturat ostentativ prin fata ochilor nu foloseste nimanui. Oamenii nu pot fi influentati sa faca o chestie daca simt ca vrei sa-i influentezi.
Nu stiu, de fapt. Ma gandeam ca poate imi dati un sfat. Ar trebui sa vorbesc despre faptele bune pe care le fac, sau ar fi mai bine sa nu vorbesc despre asa ceva?