In visul asta zburam. Ca zburam nu e mare lucru, fiindca toata lumea zboara in vis. Cred. N-am verificat, de fapt, dar am tot auzit oameni spunand ca viseaza ca zboara. In fine, vreau sa spun ca zborul meu era deosebit.

In primul rand, mergeam cu viteza foarte mare. Era ca si cand as fi folosit un simulator de zbor pe calculator si as fi zburat cu un avion, la distanta mica deasupra solului.

Dar partea mai importanta abia acum vine.

Peisajul parea desenat de mana. Fiecare detaliu era desenat cu minutiozitate. Uneori doar cu negru, alteori cu mai multe culori. Uneori cu creionul, iar alteori cu penita. Sau cu ambele in acelasi timp, nu-mi mai aduc aminte.

Zburam printr-un desen, ca sa zic asa. Adica visam ca zbor, fiindca in realitate dormeam pe malul marii, sub un umbrar. Imi dadeam, vag, seama ca e vorba despre un vis, fiindca la un moment dat m-am gandit ca probabil creierul meu (il personalizam un pic) imi prezinta imaginile astea doar ca sa-mi arate ca e supertare si poate sa faca lucruri pe care nici un calculator nu le poate face.

Adica, ma rog, un calculator ar fi putut face o randare 3d in timp real a peisajului aluia si sa si aplice un filtru fiecarui cadru in parte (cum sunt filtrele alea din programele de grafica, pe care le poti folosi pentru a face o fotografie sa arate ca un desen). Si poate ar fi putut si sa modifice parametrii filtrului (culoare, textura liniilor, grosimea tusei s.a.m.d.) pentru cadre diferite si sa faca toate calculele si sa produca toata secventa zborului, eventual la un numar decent de cadre pe secunda. Dar eu visam, iar in vis mi se parea ca nici un calculator n-ar fi putut face toate chestiile alea.

Dupa aia am inceput sa zbor in sus, cu viteza si mai mare. In cateva secunde iesisem in afara atmosferei si vedeam pamantul de sus de tot, ca si cand as fi fost iar in nava mea spatiala (cea cu care am venit aici), dar nu eram in nici o nava si nici nu ma sufocam, fiindca uitasem ca dincolo de atmosfera nu mai e nimic de respirat. 🙂

Iar apoi mi s-a parut ca ma incalzeste prea tare soarele (dormeam eu sub un umbrar, dar era o zi cam calduroasa), asa ca am plonjat, intr-o fractiune de secunda, pana in strafundul unui ocean superalbastru. A fost o senzatie foarte faina.

Si dupa aia m-am trezit de-a binelea.