Monthly Archives: January 2010

Introducere in filosofie (1)

Gramo m-a platit pentru vreo 12 posturi. πŸ™‚ M-am gandit sa va propun un curs public de introducere in filosofie. Pentru asta o sa folosesc niste materiale pe care le-am produs semestrul trecut, lucrand cu studentii din anul intai de la Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucuresti (specializarea Studii Europene).

In fiecare saptamana o sa va prezint cate un curs. Adica o sa puteti asculta inregistrarea audio a unui curs tinut efectiv in facultate, iar in timpul asta o sa puteti urmari slide-urile care au fost folosite in timpul cursului. Iar apoi o sa va puteti uita pe o lista de mici probleme care au fost discutate la seminar (de obicei acestea au legatura cu tema cursului din saptamana urmatoare).

Bineinteles, o sa va stau la dispozitie pentru intrebari (pe care mi le puteti pune in comentarii) legate atat de prezentarea de la curs, cat si de problemele de seminar. Iar acum o sa trec la primul curs.

Continue reading →

O sa ma bata Mos Craciun!

Stiti de ce, nu? Nu fiindca am spus ca nu exista. La asta ar putea raspunde: “rade-un ciob de-o oala sparta!”. πŸ™‚ In primul rand, fiindca m-am ocupat atat de prost de un cadou de Craciun pentru copii, incat aproape nimeni n-a observat ca exista un cadou, ca se pot bucura copiii de el s.a.m.d.

In al doilea rand, fiindca nici unul dintre oamenii care au cerut si au primit carti pentru copii de la Mos Craciun (ok, de la Editura Nemira), in ideea ca le vor citi si vor pune inregistrarile audio pe net, deci nici un om, dupa cum spuneam, n-a mai dat vreun semn de viata. πŸ™

Ce e filosofia?

Am observat ca unii oameni se asteapta ca blogul meu sa aiba o oarecare legatura cu filosofia. Nu stiu prea bine de ce. De fapt, nu conteaza. Adevarul e ca nu ma prea pricep la chestii filosofice. Imi place sa ma gandesc la diferite lucruri si sa discut despre ele, dar nu cred ca e vorba de ceva filosofic in chestiile respective.

In cel mai rau caz, poate unele posturi de aici ar putea fi etichetate drept “texte de popularizarea filosofiei” (am auzit pe cineva spunand asta, la un moment dat). Dar eu nu urmaresc sa popularizez nimic.

Am totusi prieteni care se pricep la filosofie. Unul dintre ei chiar a contribuit la aparitia acestui blog, asa ca l-am rugat sa ma ajute cu vreo cateva “guest posts” despre filosofie si probleme filosofice. Sper ca vi se vor parea interesante, iar la sfarsit, prin contrast, o sa ma credeti cand va spun ca eu nu am nici o treaba cu filosofia. πŸ™‚

Permis pentru facut copii

I-am auzit pe unii oameni vorbind despre asa ceva la un moment dat. Cred ca va puteti inchipui diferite situatii in care ar putea veni vorba despre asta – copii prost ingrijiti (sau prost educati), parinti iresponsabili etc.

Pe de alta parte, sunt cei care raspund ca nu se poate sa le interzicem unora sa aiba copii, ca asta ar insemna sa discriminam s.a.m.d.

Cred ca ar trebui sa ne lamurim daca a avea copii e un drept al tuturor, asa cum e dreptul la viata, de pilda. Sau nu neaparat a face copii, cat a-i creste si a-i educa, fiindca acolo apar de obicei problemele (ok, mai sunt si situatiile in care parintii ii transmit genetic copilului o boala supernashpa).

Anyways, va propun un joc. Sa presupunem ca am trai intr-o tara in care ai nevoie de permis pentru a face / creste un copil. Chestia asta n-o putem schimba. Putem, in schimb, sa stabilim cum sa se acorde permisul ala. Cine il primeste si dupa ce criterii, that is.

So, avem nevoie de cateva propuneri, insotite de niste justificari. Dupa aia putem sa facem o lista si sa votam, daca vreti.

Scrisoare deschisa pentru Marian Vanghelie, primarul sectorului 5

Am primit de la o mamica un text serios si hazliu despre birocratie. As vrea sa vi-l arat si voua:

Primesc scrisoare de la DGASPC (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului) din sectorul 5 cum ca am de ridicat 200 roni, alocatie nounascuti (drepturi neredicate). Ma duc la Primaria sectorului 5, depun cerere. Nu inteleg de ce trebuie sa mai depun si cerere, in scrisoare se mentiona ca trebuie sa imi ridic alocatia, nu ca trebuie sa mai depun o cerere pentru a o primi. Dupa ce am depus cererea, am fost informata ca trebuie sa ma duc cu foita pe care scrie numarul cererii si buletinul sa-mi ridic banii de pe strada Baciului nr 5A. Am sunat astazi la primarie si mi s-a spus ca pot sa ma duc pana la ora 3 dupa-amiaza. Desi in intervalul asta eu sunt la lucru, am plecat totusi cu un taxi si am ajuns intr-o locatie ce arata a scoala la 5,10 minute de mers pe jos de la capatul tramvaiului 8 (pentru cei care nu au masina personala sau bani de dat pe taxi). Taximetristul cand a vazut unde am ajuns, a zis ca ma asteapta, nu mi-a luat banii pentru dus si s-a incuiat in masina. Nu stiu cat de periculoasa e zona si daca a exagerat taximetristul, pentru ca nu am mai fost niciodata in zona aceasta.

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (87)

[textul e aici]

In capitolul asta mi se pare ca Aristotel incearca sa arate ca un om vicios nu poate fi cu adevarat prieten cu altcineva. Eu ma asteptam sa faca asta spunand ceva de genul: “pai, prietenia adevarata e cea bazata pe virtute, iar oamenii viciosi nu pot avea o astfel de prietenie, ci doar o prietenie bazata pe interes sau pe placere, iar aia nu e cu adevarat prietenie, deci oamenii viciosi nu pot fi prieteni cu nimeni”. Doar ca el o ia pe alta cale.

Continue reading →

Sa nu furi!

De ce, pana la urma? Poate stiti cum e cand ti se fura ceva. Weird, nu?

Eu cred ca lucrul cel mai nashpa, intr-o astfel de situatie, e ca nu intelegi. Nu intelegi cum de pot exista oameni care fura: “Cum poate cineva care e intreg la minte sa ia un lucru care-i apartine altui om? E clar ca ii faci un rau omului de la care furi. Si atunci? Cum poate un om sa-i faca rau cu buna stiinta unui alt om?”

E greu sa intelegi ce-i in mintea unui hot. Totusi, trebuie sa existe ceva acolo, nu? Nu toti hotii sunt cleptomani. Nu toti sunt nebuni.

Unii sunt oameni la casa lor, casatoriti, cu familie si copii. Au vecini, prieteni, hobby-uri. Si totusi fura. Nu s-ar putea sa descoperim la un moment dat ca e ok sa furi? Sau ca e ok macar in unele situatii?

In orice caz, cred ca exista hoti care nu au remuscari fata de faptele lor. Poate isi inchipuie ca oamenii de la care fura sunt bogati si ei sunt un fel de eroi care fura de la bogati. Poate unii se gandesc ca toti oamenii sunt nashpa in afara de prieteni si familie si ca toti ti-ar face lucruri urate daca ar avea ocazia, asa ca e vorba de un soi de razboi de genul “care pe care”.

Nu stiu. N-am gasit nici un blog scris de un hot (chiar am incercat cu mai multe search-uri). Cum as putea afla ce-i in mintea unui hot?

[sursa foto]