Ieri a inceput sa ma obsedeze o poezie pe care am citit-o cu mult timp in urma:

Nasobemul

Pasind pe nasuri vine
Spre noi un nasobem
Cu puiul langa sine.
Nu l-am gasit in Brehm,

In Mayer inca nu e,
In Brockhaus nu apare,
Abia din a mea lira
Iesit-a-ntai sub soare.

De-acum agale vine,
Precum am spus (idem),
Cu puiul langa sine
Spre noi un nasobem.

Nu mai stiu unde, si nici nu mi-am amintit prea bine traducerea romaneasca pe care am citit-o eu, asa ca am mai pus de la mine. In orice caz, textul original e aici (iar aici e o traducere in engleza). Poezia a fost scrisa de Christian Morgenstern in 1903.

De ce mi se pare geniala poezia asta?

Brehm e o enciclopedie de zoologie in 10 volume, Mayer e un dictionar al limbii germane, iar Brockhaus e o enciclopedie nemteasca celebra. Bineinteles, in 1903 nu exista in nici una dintre cartile alea vreun articol despre nasobem, fiindca nasobemul e creatia lui Morgenstern.

Iar Morgenstern foloseste incredibil de putine mijloace literare pentru a-l scoate din lira. In germana substantivele se scriu la fel ca si numele proprii, asa ca nu stim nici macar daca “Nasobemul” (care in original apare doar articulat hotarat) e un nume propriu (ca “Pegas”, de pilda) sau e ca numele unei specii (cum ar fi “centaur”).

Morgenstern nu ne spune ce mananca nasobemul (sau Nasobemul), unde traieste, cum a aparut pe lume, ce culoare are s.a.m.d. Nu ne spune nici macar daca nasobemul e un animal sau o fiinta inzestrata cu ratiune. Tot ce stim despre el e ca are mai multe nasuri, ca le foloseste pentru a merge, ca are un pui si ca vine spre noi.

Si a venit, intr-adevar. Poate nu stiati nimic despre el pana acum, dar acum v-ati intalnit cu el.

In poezia nemteasca se spune de fiecare data ca “nu apare deocamdata in Brehm”, “nu apare deocamdata in Mayer”, “nu apare deocamdata in Brockhaus”. Iar adevarul e ca intre timp nasobemul a aparut si in Mayer, si in Brockhaus, si in Wikipedia.

Mi se pare foarte tare sa fii perfect constient de puterea pe care o ai ca autor. Morgenstern creeaza nasobemul din trei versuri, observa ca nu apare inca in dictionare si enciclopedii (dar e clar ca o sa apara) si il trimite catre noi (a treia strofa aproape ca o repeta pe prima, si totusi spune ceva complet diferit).

E drept, nasobemul n-a aparut si in Brehm (cartea de zoologie). Dar a aparut intr-un tratat publicat la inceputul anilor ’60 (Despre alcatuirea si viata rhinogradelor) de profesorul Harald Stümpke. Iata ce-am gasit intr-un fragment din traducerea in engleza a cartii:

Members of the suborder Polyrrhina such as Tyrannonasus imperator, and its usual prey, Nasobema lyricum, are unique among the vertebrates in having multiple snouts. Because they are not particularly swift on nose and because they give out a whistling hiss when walking, Tyrannonasus is unable to creep silently upon its victims. Tyrannonasus often must trail the intended prey for hours in order to catch up. Even when the predator has come very near the object of his pursuit, Nasobema often employs its tail successfully as a last resort; hanging by the tail from a branch, it swings back and forth in circles or with broad pendular movements close above the ground until the predator, in his constant efforts to grab the prey, finally gets dizzy and throws up. But once Tyrannonasus has taken hold of his victim the latter has no hope of escape: by means of the toxic claw he is poisoned and soon collapses in tears, while the predator gives him the coup de grâce, hauls him to a shady spot, and there devours him down to the larger bones.

[sursa aici]

Mai mult decat atat, in carte apare si un desen al nasobemului:

[sursa aici]

Si uite asa, prin intermediul profesorului Stümpke, am aflat si cum arata un nasobem, si cine il vaneaza si multe altele.

Toate ar fi bune si frumoase daca profesorul Stümpke ar exista cu adevarat. Din nefericire, Harald Stümpke e un personaj fictiv, iar ordinul rhinogradelor, cu toate cele 189 specii ale sale descrise cu minutiozitate in carte, n-a existat niciodata.

Cartea e o farsa, creeata de Gerolf Steiner, un profesor german de zoologie care a murit in 2009. Nasobemul, insa, si-a castigat un loc de cinste intr-un muzeu de istorie naturala din Salzburg:

[sursa aici, mai multe detalii gasiti aici si aici]

Ciudat, nu? Cata putere pot avea cateva versuri! Cateva cuvinte, scrise de un poet german la inceputul secolului 20. Pe mine m-au facut sa scriu acest post, iar pe voi sa il cititi.

p.s.: Intelegeti de ce m-a fascinat nasobemul, nu?