XI

Fiecarei forme de guvernamant ii corespunde, evident, o anumita forma de prietenie, in aceeasi masura in care ii corespunde si o forma de justitie.

Prietenia unui rege fata de supusii sai rezida in aceea ca-i depaseste in a face binele; el le face binele daca, fiind un rege bun, se ingrijeste de prosperitatea supusilor, ca un pastor de turma sa. De aceea si Homer il numeste pe Agamemnon “pastor de popoare”. De aceeasi natura este si afectiunea paterna, dar ea se distinge prin importanta binefacerilor; caci tatal este pentru copil sursa existentei insasi, recunoscuta ca bunul cel mai de pret, si tot el ii asigura intretinerea si educatia (binefaceri atribuite, de asemenea, si stramosilor). Pe de alta parte, atat autoritatea tatalui asupra copiilor, cat si cea a stramosilor asupra descendentilor si a regelui asupra supusilor sunt date de natura. Asemenea prietenii implica deci un raport de superioritate si de aceea parintilor li se datoreaza respect. Prin urmare, nici drepturile celor despre care este vorba aici nu sunt identice, ci proportionale cu meritul fiecaruia, ca si prietenia ce-i leaga.

Prietenia dintre sot si sotie este aceeasi cu cea existenta in regimul aristocratic: este este proportionala cu meritul, celui mai bun revenindu-i mai mult, fiecare primind in fapt ceea ce i se cuvine; si acelasi lucru este valabil si in privinta drepturilor lor.

Prietenia dintre frati seamana cu cea dintre camarazi, caci si ei sunt egali si de varsta apropiata, conditii ce duc, in majoritatea cazurilor, la o identitate de sentimente si comportare. Cu aceasta forma de prietenie este comparabila cea existenta in regimul timocratic, unde cetatenii aspira spre egalitate si virtute, luand parte la guvernare de pe pozitii egale; aceleasi trasaturi vor caracteriza deci si prietenia dintre ei.

In formele de guvernamant deviate, prietenia, ca si dreptatea, detin un loc insignifiant, redus la minimum in cea mai rea dintre ele: in tiranie, intr-adevar, prietenia este inexistenta sau aproape. Caci acolo unde intre cel ce guverneaza si cel guvernat nu exista nimic in comun, nu exista nici prietenie, neexistand nici dreptate, ci raporturi similare cu cele dintre meserias si unealta sa, dintre suflet si corp sau dintre stapan si sclav: toate acestea constituie, desigur, obiectul unei oarecare griji din partea celui ce se serveste de ele, dar de prietenie nu poate fi vorba, nici de dreptate, fata de lucruri neinsufletite, dupa cum nici fata de un cal sau un bou, nici fata de un sclav in calitate de sclav, pentru ca intre el si stapanul sau nu exista nimic comun; sclavul este o unealta animata, asa cum unealta este un sclav inanimat. In calitate de sclav, deci, fata de el nu poate exista prietenie, dar in calitate de om, da; caci, dupa opinia generala, intre orice om si alt om capabil sa aiba in comun cu el o lege sau un contract este posibila existenta unor raporturi de justitie, deci si de prietenie, in masura in care acel om este om. In regimurile tiranice, deci, prietenia si justitia ocupa un loc neinsemnat, pe cand in democratii importanta lor este maxima, pentru ca acolo unde cetatenii sunt egali si interesele comune sunt numeroase.