Am observat o chestie. In multe seriale anime personajele se incurajeaza unele pe altele spunandu-si o chestie care, de obicei, e tradusa prin “Do your best!”. Nu mai stiu cum e in japoneza, dar nu cred ca are mare importanta.
Chestia asta suna foarte ciudat aici, fiindca sunt putini oameni care cred ca atunci cand faci o treaba, fie ca esti la scoala si inveti, fie ca esti la job si muncesti s.a.m.d., chiar ar trebui sa-ti propui sa dai tot ce poti.
De ce sa vrei sa faci un lucru cat poti tu de bine, sau chiar sa incerci tot timpul sa-l faci si mai bine? Nu vreau sa vorbesc despre mentalitatea “las’ ca merge si asa”. Pe bune, chiar nu vreau.
“Merge si asa” inseamna “nu e ok, dar ceilalti or sa accepte ceea ce-am facut”. De pilda: “nu am invatat de 5, dar probabil ca profa o sa-mi dea un cinci sau chiar mai mult”. Cum spuneam, nu vreau sa vorbesc despre asta.
Vreau sa vorbesc despre cazul cel mai fericit: “Am indeplinit toate cerintele. Mi-am facut treaba pentru care sunt platit. De ce as dori sa ma chinui sa fac mai mult?”.
Eu as indrepta intrebarea asta in sens invers. Sa zicem cu un om isi face treaba ok, dar nu o face cat poate el de bine. L-as intreba: “Dar daca poti mai mult, de ce nu incerci sa faci mai mult?”. Iar daca zice ca nu poate mai mult, l-as intreba: “De unde stii ca nu poti mai mult? Ai incercat?”.
Cred ca sunt destui oameni care ar spune, daca ar raspunde onest la astfel de intrebari, ca nu li se pare ca are rost sa dea tot ce pot pentru anumite treburi. Probabil ar spune ca fac lucrurile alea din obligatie, ca sunt dezamagiti de rezultate, ca li se pare ca muncesc de pomana si nu sunt apreciati si tot asa.
Dar daca spui “nu-mi place ce fac, dar fac chestia asta din obligatie”, nu gandesti ca un sclav? I mean, ok, trebuie sa mergi la liceu, dar poti sa te duci la alt liceu, daca nu-ti place ala la care esti. Si oricum, dupa aia nu te mai obliga nimeni sa faci nimic. De ce sa nu faci exact ce vrei sa faci?
Eu chiar asta vreau sa fac acum – sa scriu chestia asta si sa o pun pe blog. Nu ma obliga nimeni. Eu am ales sa fac asta. Iar daca o fac, incerc sa o fac cat pot eu de bine. Sa spun cat pot de clar si de succint ce gandesc, that is. I do my best. Incerc sa folosesc tot ce am invatat eu pana acum si mi-ar putea fi de folos acum, imi aleg cu grija fiecare cuvant si tot asa. Iar dupa ce termin o sa recitesc ce am scris, ca sa nu va arunc in fata un text cu greseli. Sigur ca nu pot sa fac o treaba perfecta si nici n-am un timp nelimitat la dispozitie, dar data viitoare o sa incerc sa o fac mai bine.
O sa-mi spuneti ca nu pot sa fac ce vreau si ce-mi place tot timpul. Ok, dar nici in anime nu-si striga aia tot timpul “Do your best!”. 🙂 Hai sa ramanem, mai bine, doar la mersul la scoala sau la job. Astea sunt locuri in care iti petreci mult timp din viata.
In plus, chiar poti sa alegi, mai ales de la un punct incolo, sa studiezi ce te intereseaza sau sa lucrezi la o chestie pe care ai ales-o tu (ok, poate ajunge sa nu-ti mai placa tocmai fiindca n-ai incercat sa o faci cat poti de bine, dar asta e problema ta).
Asa ca eu asta cred: daca o incurajare de genul “Do your best!”, spusa pe bune si luata in serios, iti suna ciudat, ai o mentalitate de sclav. 🙁
p.s.: Errr, da, si cred ca ar trebui sa faci tot ce poti ca sa scapi de asa ceva. 🙂
Gramo, one of your better posts here!
Sunt foarte de acord cu atitudinea asta, in care sa incerci sa dai ce ai mai bun din tine mereu. De fapt, nu numai la job si la scoala, ci fata de oamenii pe care ii intalnesti si cu care iti petreci ziua si zilele.
Cu mentalitatea asta poti trai in libertate, right again. Si poti sa iti creezi viata si clipele, poti sa iti faci planuri adevarate si sa iei decizii dupa asta.
Mi-a dat si mie o energie excelenta “Pianul din padure”;mi s-a parut ca japonezii au intuit cu maiestrie ce-i mai bun in cultura noastra. Mi-a placut morala de la final dupa care ar trebui sa invatam sa iubim our best si sa ne iubim munca aceasta, facuta prin binoclul “do your best”. Si ca puntea de comunicarea cu planeta lor este tocmai o astfel e etica personala si, bineinteles, muzica clasica.
Eu ma regasesc in problema asta. De fapt este problema mea cea mai mare. De exemplu dupa ce am terminat de desenat ceva, ma uit la desen si sunt multumita. Dar daca stau sa ma gandesc un pic mai mult, imi dau seama ca daca mai incerc o data o sa iasa si mai bine. Si cand fac asta ma simt mult mai multumita.
Oare ce ar iesi daca am face my best mereu?
Ar fi o lume mai buna si mai frumoasa.
Cred ca multi dintre noi nu dam “our very best” pt. ca pur si simplu vrem sa ne conservam. Dai “your best” odata, dai “your best” de 2 ori, dai “your best” de 3 ori si pe urma iti dai seama ca pur si simplu nu mai poti. Sau daca prin absurd mai poti duce, cei din jurul tau deja s-au obisnuit cu performantele tale si vor cere de la tine practic imposibilul, adica sa fii mai bun decat “your best”.
Ma rog, asta vine si in contextul in care pana nu de mult japonezii practic se casatoreau cu firma la care lucrau (stat over-time, muncit ca sclavii etc.). Acuma de cand cu criza care la ei este curenta de vreo 20 de ani s-au mai linistit din punctul asta de vedere.
Ai dreptate!
In anime cred ca e: Gambate! sau ceva in genul asta!