Citesc zilnic multe posturi/articole despre cum e viata de zi cu zi. Majoritatea sunt despre lucruri aiurea, indiferent de tema: spitale, turism, parcari, oameni, politica, institurii publice sau private. Asa ca astazi, pe blog, va fi ziua optimismului. Ce v-a impresionat placut in ultimul timp? Ce v-a facut sa zambiti? Ce v-a facut fericiti la job, pe strada sau acasa? 🙂
Incep cu mine. 🙂 In weekend am invatat de la Razvan ca e amuzant sa mergi pe varfuri, sa te prefaci ca esti iepuras sau broasca testoasa, am zambit la Special A, am mancat cu pofta clatite cu inghetata, finetti si frisca, am citit si am gatit cu dragoste.
Mi-am amintit, din cauza filmului de mai jos, ca m-a impresionat mult o fetita de etnie rroma care i-a dat lui Razvan o floare in autobuzul 336.
Astazi am cantat I feel pretty in drum spre job pe minunata mea bicla verde cu un lant ornat cu taieturi din cauza multiplelor incercari de furt. I feel pretty devine astfel imnul oficial al acestei zile. 🙂
Sa aveti o saptamana frumoasa! 🙂
Astazi am ajutat o cunostinta si am aflat ca o sa mi se mareasca salariul. 🙂
Pe mine sambata m-a facut fericita spuma Marii Neagre, soarele invanturat din 2 Mai si valea pitita de lume a satului Vartop. Ieri, coregrafiile geniale din Platforma Dansului de la CNDB. Astazi, faptul ca exista internet si bloguri si posturi ca ale voastre 🙂
Ah, si, bitter sweet, schimbarea asta de anotimp – o alta dovada ca nimic nu e permanent si ca si cele mai frumoase vacante iau sfarsit tocmai pentru a te putea bucura mai apoi de cate chestii frumoase poti face la job. Plus ca am auzit ca astazi e ziua lui Bill Murray 🙂
Eram gata de povestit. Pe urmă am văzut data şi m-am prins că am venit cu o zi prea târziu. Aşa că în loc de post optimist mă aflu la post-optimism.
Cand am fost ultima oara cu trenul acum trei saptamani, am vazut un cuplu de indragostiti pe banca de alaturi. El ii masa ei degetul mare de la mana pentru ca o durea de ceva timp. O invita sa stea langa el si sa doarma pe umarul lui. Ea ii arata pe geam peisajul. Zambeau, chicoteau, isi sopteau la ureche.Incercau sa isi ascunda manifestarile si sa fie cat mai decenti. Aveau amandoi parul alb.
Când am citit “post optimist”, nu ÅŸtiu de ce, m-am gândit prima oară la un nou curent de gândire, ca “postmodernism”. Ar fi fost interesant. Dar ÅŸi aÅŸa e interesant. E mult optimism, dar numai legat de lucrurile personale ÅŸi uneori mărunte. Lumea mare ne oprimă pe toÅ£i.