Am realizat ca pisica noastra n-a vazut in viata ei un soarece adevarat. Are un soarece de jucarie pe care-l mai alearga uneori prin casa si probabil ca a mai vazut soareci in desene animate, dar un soarece pe bune, nu.
Dar Aristotel spune ca fericirea oamenilor consta in realizarea scopului lor specific, in a face ceea ce sta in natura omeneasca sa faci. De ce nu s-ar aplica ideile lui si la animale? De ce n-ar fi si fericirea lor tot asta, sa isi indeplineasca rostul natural?
Iar in cazul pisicilor, e in natura lor sa prinda soareci. Prin urmare, ori Aristotel greseste pe undeva, ori noi stam in calea fericirii pisicii noastre.