[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai tarziu]

IV

Aceasta forma de prietenie este deci perfecta atat prin durata sa, cat si prin celelalte trasaturi, si in toate privintele fiecare primeste si ofera celuilalt acelasi lucru sau ceva asemanator, asa cum trebuie sa fie intre prieteni.

Prietenia bazata pe placere prezinta o oarecare similitudine cu prietenia perfecta (caci si oamenii de virtute se agreeaza unul pe altul); la fel si cea bazata pe utilitate (caci si oamenii de virtute sunt utili unul altuia). Si intre prietenii din aceste doua categorii prietenia isi atinge maximum de durata cand ei isi ofera unul altuia acelasi lucru (de pilda, placerea), si nu numai acelasi, ci si provenind din aceeasi sursa (cum este cazul prieteniei dintre oamenii de spirit), ceea ce nu se poate spune si despre relatiile dintre un indragostit si iubitul sau. Acestia din urma nu-si afla placerea in aceeasi sursa, ci unul o gaseste in a-si vedea iubitul, celalalt in atentia cu care este inconjurat de primul. Dar cand floarea tineretii se stinge, se stinge adesea si prietenia lor (caci pe de o parte vederea celui iubit nu mai inspira placere, pe de alta el nu mai este obiectul acelorasi atentii). Si totusi, in multe cazuri prietenia lor isi pastreaza durata, daca intimitatea i-a facut sa-si iubeasca unul altuia caracterul, gratie asemanarilor la care i-a adus. Dar prietenia celor ale caror relatii erotice sunt animate nu de placere reciproca, ci de interes, este mai fragila si mai putin durabila. Cand se bazeaza pe interes, prietenia dispare odata cu interesul, pentru ca cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului.

De aici rezulta ca prieteniile bazate pe placere sau pe interes sunt posibile si intre doi oameni viciosi, si intre un om virtuos si unul vicios, si intre unul nici virtuos, nici vicios, si oricare altul. Este clar insa ca prietenia bazata pe valoarea personala nu este posibila decat intre oameni de virtute, caci oamenii viciosi nu se simt atrasi unul de altul decat daca e vorba de un interes. De asemenea, singura prietenia dintre oamenii virtuosi se afla mai presus de calomnii, caci nu i-ar fi usor sa se faca crezut nimanui care ar pune ceva pe socoteala unui prieten incercat de multa vreme. Dimpotriva, a avea incredere unul in altul, a nu se nedreptati niviodata unul pe altul si toate celelalte calitati cerute unei adevarate prietenii caracterizeaza prietenia dintre oamenii virtuosi. In celelalte forme de prietenie, insa, nimic nu impiedica aparitia unor asemenea neajunsuri.

Dar, dat fiind ca oamenii ii numesc prieteni si pe cei ale caror legaturi se bazeaza pe interes (cum se intampla cu cetatile, ale caror aliante se incheie, dupa cat se pare, in vederea unor interese reciproce), ci pe cei a caror afectiune reciproca se bazeaza pe placere (ca in cazul copiilor), poate ca trebuie sa adoptam si noi termenul de prieten pentru ei; vom preciza insa ca exista mai multe forme de prietenie, prietenia propriu-zisa si de prim rang fiind cea dintre oamenii virtuosi ca oameni virtuosi, pe cand celelalte pot fi considerate ca atare numai in masura in care prezinta o similitudine cu ea. In acestea din urma oamenii sunt prieteni doar in vederea unui anumit tip de bine sau a ceva asemanator unui bine (caci si placerea este un bine pentru cei ce iubesc placerea). Dar aceste doua forme de prietenie nu coincid deloc: aceiasi oameni nu devin prieteni si din interes, si din placere; caci rar se afla reunite trasaturi cu caracter accidental.

Acestea fiind speciile in care se imparte prietenia, oamenii viciosi vor fi prieteni din placere sau interes, semanand intre ei sub acest aspect, pe cand oamenii de virtute vor fi prieteni pentru ceea ce sunt in sine, adica in calitate de oameni cu noblete spirituala. Acestia din urma sunt prieteni in adevaratul sens al cuvantului, pe cand ceilalti nu sunt decat in mod accidental si in masura in care seamana cu adevaratii prieteni.