Sa zicem ca oamenii au reusit sa inventeze teleportarea. Intri intr-o cabina si dupa o secunda te trezesti in alta parte. Mecanismul e simplu: corpul tau e scanat in cabina din care pleci, informatia (pana la nivel atomic) e transmisa la punctul de sosire, unde va fi reconstruit, atom cu atom, dupa care e distrus in cabina din care pleci.
Intr-o zi afli in ultimul moment ca trebuie sa ajungi peste 10 minute la Cluj (tu esti in Bucuresti), asa ca te hotarasti sa folosesti teleportorul. Ai niste retineri, dar dupa ce vorbesti la telefon cu vreo doi prieteni care s-au teleportat deja de mai multe ori si-ti spun ca totul a fost ok, te duci la cabina de teleportare din coltul strazii. Bagi o hartie de o suta de lei, alegi destinatia, dupa care apesi pe un buton. De aici inainte povestea se ramifica.
Pe de o parte, te trezesti la Cluj. Te pregatesti sa mergi la intalnirea la care trebuia sa ajungi, dar pe strada te opreste politia. Politia te anunta ca a fost o mica problema cu teleportorul si vechiul tau corp n-a fost inca distrus la Bucuresti, dar asta o sa se rezolve imediat, cu o injectie letala. Trebuie sa semnezi un formular – o simpla formalitate.
Pe de alta parte, la Bucuresti, ai impresia ca teleportorul n-a functionat. Dupa ce apesi pe buton, nu se intampla nimic. Iesi dezamagit din cabina. Daca tot ai ratat intalnirea, te gandesti sa scrii un post pe blog in care sa-i faci de ras pe aia de la firma de teleportoare. Doar ca inainte sa ajungi acasa te opreste politia. Iti spune ca ai ajuns deja la Cluj, dar a fost o mica defectiune. Corpul tau n-a fost inca distrus la Bucuresti. Nu trebuie sa te stresezi, o sa fii dus la spital si o sa ti se faca o injectie letala, dupa care totul o sa fie in regula.
Sa ne intoarcem la Cluj. Daca nu semnezi formularul, o sa te trezesti cu un alt om, care o sa vrea sa locuiasca in casa cu tine, sa faca dragoste cu iubita ta, sa se implice in educatia copiilor tai s.a.m.d. E drept, arata exact ca tine, are aceleasi amintiri, acelasi caracter s.a.m.d. Dar e o alta persoana. O persoana care ti-ar putea da toata viata peste cap. Daca semnezi formularul, o sa-ti vezi mai departe de treburile tale ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
In the mean time, la Bucuresti lucrurile stau cam nashpa. Trebuie sa mori, decizia nu-ti apartine, totul ti se pare aberant. Te hotarasti sa vorbesti cu dublul tau de la Cluj, iar politia e suficient de amabila incat sa-ti ofere un mijloc de comunicare.
Dialogul trebuie sa-l scrieti voi. Have fun!
p.s.: Scenariul cu teleportorul stricat e o adaptare a unui experiment mental realizat de un filosof britanic (Derek Parfit) in cartea asta.
Mi se pare ca ati neglijat total eventualitatea ca in cabina de teleportare sa se afle o musca. In anumite zone, asta chiar este o problema 🙂
Draga Dublule,
In primul rand, ca sa fiu eu sigur ca nu e o conspiratie si ca nu vor nenorocitii astia sa-mi ia glanda pe nedrept- intrebare de siguranta de ce am bocit eu/ai bocit tu ca disperatu’ in ziua in care am/ai implinit cinci ani? Asta nici mama nu stie- asa ca nu poti raspunde corect decat daca ai amintirile mele 🙂
Asa… presupunand ca o sa primesc de la tine confirmarea; te-as ruga eu frumos de tot sa nu ma omori totusi. Uite care e faza- tu ai o iubita minunata si poate o sa te casatoresti cu ea; iti doresc tot binele din lume. O mai tii tu minte insa pe Maricica, fata de la bar cu care ai avut o aventura? Cand am iesit din teleportator, m-a sunat: a ramas insarcinata cu copilul nostru. E disperata; familia ei -niste oameni rai, daca ma intrebi pe mine, dar ma rog- ameninta ca daca tatal copilului nu o va lua in casatorie, o alunga din casa, sa-si ascunda rusinea. Acum, tu nu te poti desparti de Luiza; unu ca i-ai frange inima, si doi: chiar e o fata minunata si tu o iubesti; da, si eu, si probabil acum eu o sa sufar pentru voi, dar uite ce iti propun: ramai tu cu Luiza, eu plec la Maricica si o sa ma casatoresc cu ea. Iar daca imi poti da si niste bani (uite ce ciudat e, acum banii mei nu mai sunt ai mei, trebuie sa-ti cer tie, adica, intelegi tu, sunt la mila ta) plecam in Bahamas si nu vei mai auzi niciodata de noi.
Cu drag,
Dublul tau
Bucuresti: Ce faci papusha, ai ajuns cu bine???
Cluj: Da, dar de ce ma iei cu “papusa”?
Bucuresti: A, pai asa vorbesc eu de obicei…Credeam ca ma cunosti!
Cluj: (in timp ce se intreba ce e cu erectia din proprii pantaloni)
In orice caz, nu voi avea sansa sa te cunosc, pentru ca din pacate vei fi eutanasiat. Stai linistit nu o sa te doara. Oricum ar fi cam aiurea sa existe doua persoane cu acelasi nume, aceeasi familie, nu crezi? Nu putem sa traim amandoi, si acum te rog scuza-ma sunt foarte ocupat, am o zi plina! Iti tin pumnii!
Bucuresti: Ia stai ! Daca nu putem exista amandoi, de ce nu te sacrifici tu?
Cluj: Eu , de bine de rau, sunt cu state vechi pe acest pamant, tu abia ai aparut!
Bucuresti: Tocmai asta e, vreau sa experimentez viata, poate nu am chef sa fiu sacrificat pe altarul tehnologiei.Hai sa dam cu banul!
Cluj(erectia ii pierise) : Poftim? Cred ca glumesti!
Bucuresti: Cu ce e mai presus viata ta fata de viata mea?
Cluj: Trebuia sa fiu in sedinta de 10 minute, te duci tu in locul meu?
Bucuresti: OK, daca ma lasi sa traiesc!
Cluj: Uite cum facem, eu ma intorc la Bucuresti, la familie, si tu te duci la sedinta, si pe urma mai vorbim!
Bucuresti: Suna bine!
Apoi bucuresteanul se teleporta, ajungand langa clujean. In urmatoarea fractiune de secunda, clujeanul simti o durere ascutita in piept.
Bucuresteanul tocmai ii infipsese in inima cristalul de teleportare.
Din mana clujeanului cazu o moneda pe asfaltul rece, chiar in timp ce politia il aresta pe bucurestean.
Hai ca daca-i nasol in lumea de dincolo ti-oi face semn in vis.
Salve “eu”,
iti scrie dublul tau nedorit. Sau tu esti dublul meu nedorit? Nu suntem oricum amandoi decretzei?
Stiu ca tu esti la fel de capabil ca si mine sa oferi iubire si bucurii celor dragi noua. Stiu ca vei incerca cu acelasi sarg sa duci proiectele mele (noastre) la bun sfarsit. Nu am niciun dubiu ca, indiferent cine va supravietui acestei dileme, va fi o copie fidela a originalului, si va duce viata noastra in directia in care ar fi mers oricum. Asa ca am incredere ca decizia pe care o vei lua pana la urma ar putea sa nu afecteze destinul “nostru”.
Din pacate, asemeni unui copil nedorit, dar real, eu sunt o fiinta vie. Daca decizi sa ma extermini, te voi bantui toata viata in cosmarurile tale (nu ca as dori asta, eu doresc ce e mai bine pentru noi). Tu nu vei mai fi cel ce erai inainte. Vei fi o fiinta care va purta povara crimei. La fiecare decizie proasta pe care o vei lua, te vei gandi ca eu as fi luat decizia corecta.
Viata ta va fi schimbata in mod fundamental.
Daca ma lasi sa fug, sa imi construiesc o noua identitate, la fiecare greutate ma voi gandi ca m-ai dezmostenit de propriul meu destin. Te voi suna noaptea, si nu voi vorbi la telefon. Iti voi privi din umbra sotia, copiii. Din cand in cand, ma vei ruga sa iti tin locul intr-o situatie sau alta, si eu voi accepta, din nostalgie pentru viata mea. Desi te voi ura, nu vei purta povara mortii mele, doar pe cea a vietii mele. Poate vom gasi o cale sa lucram impreuna la proiectele, la visurile noastre; te voi ajuta. Ne vom certa, ne vom ura, dar nu ma vei avea pe constiinta, si vom face impreuna mai mult decat ar fi facut unul singur dintre noi.
Pentru a imi salva viata, sunt acum dispus chiar sa promit ca o sa dispar, si nu o sa te mai caut, dar stim amandoi ca nu e asa. Daca vrem sa ramana doar unul, putem juca ruleta ruseasca. Insa ce rost are? Daca ai dori doar un urmas, si te-ai trezi cu gemeni, le-ai face asta? Asta e, unii se nasc pe cai naturale, altii pe ce cai pot. Poate e nevoie de amandoi.
Poate impreuna vom construi o alternativa la mecanica cuantica, care va explica de ce “teorema non-clonarii” e gresita, de ce se poate totusi copia o stare cuantica. Noi suntem dovada vie a acestui fapt.
Impreuna, ne putem supune unor teste care vor arata ca suntem perfect identici, si ca atare ideea ca fiecare are un suflet unic trebuie revizuita. Sau poate se va dovedi ca de fapt unul dintre noi e zombie, si atunci vom stii, daca trebuie neaparat ca unul dintre noi doi sa nu mai existe, ca alegerea a fost deja facuta.
Asta numesc eu imaginatie. Ai + pe Bligg.
Felicitari`!~ scrii teme foarte interesante psihologic de comentatI
Intrebarea este daca am reusit sa trimit acceste felicitari? si a ma inscrie pe lista-comentarii….