E vorba de fapt despre comentatorul glumet. Joker-ul e de obicei o persoana placuta, care are o replica la orice. Absolut la orice. Fiindca orice idee poate fi un punct de pornire pentru o poanta. Singurul lucru pe care nu are rost sa-l astepti de la un jocker, e sa vorbeasca serios.
Daca o sa scrii, de pilda, despre cum a incercat sa te agate politistul de circulatie, jocker-ul ar putea sa spuna ca e vina ta, fiindca i-ai blocat circulatia in emisferele cerebrale.
Daca o sa vorbesti despre oamenii care isi atarna rufele in curtea din fata blocului, la vedere, acelasi comentator o sa-ti raspunda ca probabil ai murit si ai ajuns in rai – raiul fetisistilor, bineinteles.
Iar daca o sa le impartasesti cititorilor blogului problemele pe care le ai cu fetita ta de doi ani, care a racit, un comentator glumet ar putea sa-ti recomande sa prepari un ceai calmant. Pentru tine, ca sa nu te mai stresezi atat. 🙂
Pe scurt, comentatorul glumet nu e de obicei rau intentionat. Si chiar s-ar putea sa fie cel mai fain comentator pe care ti l-ai putea dori. Asta daca nu vrei sa discuti niciodata nimic serios pe blog.
There’s nothing wrong with that. Unii dintre noi “nu amesteca munca si distractia”. Pentru ei blogul este doar o modalitate de destindere si nimic mai mult. Asta nu inseamna neaparat ca nu se implica in societate, ca nu realizeaza lucruri importante, utile si asa mai departe. Doar ca nu fac asta pe blog.
Asa ca n-ar trebui sa-i reprosati vreodata ceva jocker-ului (presupunand ca nu face glume proaste, bineinteles). Totusi, daca vreti sa discutati si serios cu oamenii care vin pe blogul vostru, poate ar fi bine sa fiti atenti la jokeri.
Daca ai mai multi jokeri si te lasi furat de ei, de pilda, o sa ai un “blog de divertisment” chiar daca nu iti doreai asta. Poate ca la un moment dat o sa vrei sa discuti un lucru serios, dar n-o sa obtii, in replica, decat bancuri si rasete.
Ar fi cam trist, right? Adica, ma rog, poate ai rade (daca bancurile ar fi bune), dar toata situatia ar fi, de fapt, cam trista.
Si ce poti sa faci, in cazul asta? Pai, poti sa spui explicit ca vrei sa vorbesti “pe bune”. In contextul in care de vreo 10 posturi n-ai mai spus decat chestii la misto sau in doi peri, asta s-ar putea sa nu functioneze (un joker te-ar putea intreba, de pilda, daca ai intalnit niste tipe care arata bine sau ceva de genul asta). Dar merita sa incerci, nevertheless (just kidding).
Ideea e ca depinde de tine ca blogul tau sa fie perceput ca un loc in care se face doar bascalie sau ca altceva. Odata formata o anumita perceptie, e mai greu sa o schimbi. Daca stii, insa, ce vrei sa faci cu blogul tau, atunci o sa poti sa controlezi de la bun inceput felul in care e perceput.
Cum? Prin felul in care scrii, prin felul in care raspunzi, incurajand anumite comentarii sau neincurajand alte comentarii si asa mai departe. Poate nu e chiar asa de simplu, dar noi nu vrem sa dam lectii nimanui. Voiam doar sa vorbim despre un anumit gen de comentator si despre “problemele pe care le poate ridica”.
Din punctul asta de vedere mi se pare foarte misto cum se descurca Lorena Lupu cu comentatorii ei: si ea are multi jokeri, dar cand e de vorbit serios se vorbeste serios 🙂
si totusi (in opinia mea), sunt bloguri care fara de comentatorii glumeti nu ar face prea multe. Uite: zilele astea sunt in admiratia celor care comenteaza pe blogul Simonei Tache. Pai e o gluma continua pornind de la post si pana la ultimul comentariu! Mda, uneori caut asta din link in link
Dintre toţi cei prezentaţi până acum, cu siguranţă ăsta-i de preferat. Dar se poate şi mai bine! Nu?
Ah, why so serious?
… interesantă clasificare, Jokerul ca specie…
O să mai trec pe-aici.
Asta e cea mai frumoasa descriere care mi’a facut’o cineva vreodata,iti multumesc.
Pingback: Comentatori pe bloguri – Taciturnul « Gramo