Vorba vine, fiindca albumul lui Gramo’s World e de fapt aici. Dar ne-a placut leapsa asta si am furat-o si noi de la Adi. Asa ca am tras la sorti un titlu de articol de pe Wikipedia, un citat si o poza [link not relevant anymore] de pe Flickr. Si asa a iesit urmatoarea coperta de album:
Partea mai funny e ca acum am inceput sa ne dorim sa gasim albumul asta pe undeva, fiindca suntem curiosi sa ascultam ce-i pe el. 🙂
Iar acum sa ne intrebam in cor: “De ce ar citi cineva un post cu un astfel de titlu?” Pentru a afla ce era, pana la urma, mizeria aia uscata? Does it really matter? Depinde bunastarea sociala de asa ceva? Ne va revela o mizerie uscata sensul vietii? E cineva curios sa afle ce i se intampla unui bursuc mizantrop? Sau cum ar putea fi mizantrop un bursuc?
Iata o intrebare mai interesanta: Cum ajung oamenii sa citeasca tot felul de aiureli pe net?
Aveti vreo propunere?
p.s.: Fiindca postul asta parea cam scurt, iata o imagine fara nici o legatura:
Arhi are un post frumos, care mi-a amintit de o chestie a lui Minulescu (nu, n-am scris gresit, e altul decat Minculescu): “Doua jucarii stricate / merg tinandu-se de mana.” (toata poezia am gasit-o aici).
Madelin scrie un post foarte fain, asa cum te astepti sa fie un post fain pe un blog personal (la sfarsit e si o compunere pe care am citit-o cu placere).
“Intr-un cuplu, e normal ca femeia sa gateasca.” – Nu, nu e. Noi gatim cand avem timp si chef. Si de obicei G are mai mult timp sau chef sa gateasca. De fapt, impartirea sarcinilor intr-un cuplu poate fi facuta ignorand complet rahaturile de genul asta.
“Barbatul aduce bani in casa, femeia are grija de casa.” – Lol. Ramo castiga aproape dublu fata de G. Cel mai misto model, pentru noi, e cel de roommates – contribuim la fel de mult la cheltuielile comune si la chestiile casnice.
Gramo nu crede ca Roblogfest-ul e o competitie care poate sa ateste cu adevarat valoarea unui blog. Nu vorbim despre sectiunea jurizata, desigur (desi e interesant de observat, daca va aduceti aminte disputele bloggeri vs. jurnalisti din trecut, cat de multi jurnalisti sunt in juriu), ci despre sectiunea “populara”. Dar asta nu inseamna ca ni se pare ceva aiurea, in sine, in toata povestea asta.
E voba de un mecanism de promovare. Bloggerii se promoveaza participand la concurs, organizatorii si sponsorii se promoveaza si ei. Nu e nimic rau in a dori “sa iti faci promovare” pe net. Daca am fi avut cititori care sa considere ca Gramo’s World merita sa fie promovat la Roblogfest, nu ne-ar fi fost jena ca aparem printre blogurile finaliste de acolo.
Dar e ok daca v-ati gandit ca nu meritam asa ceva. Gramo’s World e, pana la urma, terenul de joaca al catorva oameni, nu o publicatie online cu ambitii inalte. Acum nu era insa vorba despre noi, ci despre felul in care am inteles Roblogfest-ul si ce am avut in minte (mai in gluma sau mai in serios) atunci cand am votat. Iar lista e mai jos.
The 25th piano sonata written by Beethoven is rather short (in spite of having three movements), quick and playful. The truth is that we don’t know what else to tell you about it. Here it is:
As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.
Le multumim inca o data celor care au intrat in joc. Toti au castigat admiratia noastra. De asemenea, pe toti cei care stiau de concurs dar n-au scris nimic ii vom urî pana la moarte! (kidding)
Serios vorbind, ne asteptam sa intre mai multa lume in joc, dar ne-am amuzat si asa. Si am scos si de la Gramo o poveste, asa cum am promis. O gasiti mai jos.
S-au anuntat pe la inceputul saptamanii, dar noi ne-am uitat abia acum, asa ca acum va spunem. E vorba de YouTube Symphony Orchestra, orchestra simfonica formata din oameni din comunitatea YouTube, care o sa cante simfonia lui Tan Dun in aprilie (pe 15 la Carnegie Hall, pe 16 pe net). A, si o faza supertare: din orchestra o sa faca parte si un roman, domnul Titus Flueras:
Sunt mai multe genuri de oameni, dar azi ne-am gandit la unii dintre ei. Sunt aia care in relatiile sociale (pe net sau in real life) nu-i baga in seama decat pe cei despre care cred ca au putere. Ce inseamna putere? Relatii, influenta, bani, that kind of shit.
Astia sunt cei care nu comenteaza decat pe blogurile oamenilor cunoscuti si influenti, indiferent de ce spun aia, si nu apreciaza un post inteligent daca e scris de un necunoscut. Iar pe Twitter le dau follow si le raspund doar oamenilor cunoscuti, influenti, celebri etc. Si nu se imprietenesc pe Facebook decat cu aia despre care banuiesc ca “au putere”. Si asa mai departe. Vorbim despre relatii sociale, nu despre relatii de munca sau de afaceri.
Si sa nu credeti ca ii dispretuim doar fiindca nu ne baga in seama. Ii dispretuim si pe cei care ne baga in seama doar fiindca isi inchipuie, din cine stie ce motive aberante, ca suntem in categoria alora cu relatii sau influenta sau altceva asemanator.