Monthly Archives: March 2009

De ce oamenii care zambesc fals arata ca si cand ar ranji?

Iar oamenii care rad fals par sa aiba toti acelasi nechezat spart. De ce, ma rog frumos? Exista o conspiratie a lingailor? S-au jurat toti sa pupe in fund in acelasi fel? Le da aceeasi masca de la o garderoba secreta?

Si de ce ii observam mai usor pe cei care rad sau zambesc fortat la glumele nesarate ale altora decat pe cei din jurul nostru? N-am putea sa ne dam, intr-un fel, cu un pas inapoi si sa vedem ranjetele jenate din spatele zambetelor lor? Sau sa ne zgarie pe urechi tonurile sparte ale propriilor noastre rasete de complezenta?

Saptamana 11: Incestul

Am vazut pe la stiri ca in proiectul noului Cod penal e dezincriminat incestul. Vi se pare ok sau nu? Dincolo de contextul legislativ, vi se pare ca incestul e imoral? De ce? Iar daca nu vi se pare, de ce nu vi se pare?

Nota: Discutia se poarta pe forum.

Edituri cu care nu vom colabora niciodata. Azi, Curtea Veche.

Am ramas cu gurile cascate, pur si simplu. Povestea de pe blogul lui Adi e stupefianta. Mai bine va uitati acolo, pana ne mai revenim noi. Deocamdata nici nu stim ce reactie sa avem. In afara de cea pe care am avut-o in titlu – sa evitam orice colaborare cu editura respectiva si sa le recomandam tuturor cunoscutilor sa faca si ei acelasi lucru.

Free smiles!

Un proiect superfain si megacool facut de Dia (click pe imagine):

In exclusivitate pentru Gramo’s World (nu neaparat, dar suna fani) autoarea proiectului a declarat:

Am văzut prea mulţi oameni trişti! Aşa că m-am gândit să adun zâmbete. Deşi sunt o adeptă a îmbrăţisărilor, acestea nu se prea pot da atât de uşor pe internet, aşa că am ales zâmbetul. Ne dăm între noi şi aşa destul pe messenger, de ce de data asta să nu trimitem un link cu propria noastră poză? Se vor pune poze doar cu acordul celor care le-au făcut (şi cei care apar în ele). Doresc să împărţim zâmbete, anonime sau nu, voi doar trebuie să veniţi cu ideile năstruşnice şi eu mă voi ocupa cu publicatul lor!

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (69)

XI

Studierea placerii si neplacerii revine filosofului politic. El este arhitectul ce determina scopul asupra caruia ne indreptam atentia atunci cand spunem ca un lucru este bun sau rau in sens absolut. Mai mult, cercetarea unor asemenea lucruri face parte din sarcinile sale indispensabile; caci, pe de o parte, virtutea morala si viciul se raporteaza, dupa cum am stabilit, la domeniul placerii si neplacerii, pe de alta majoritatea oamenilor sustin ca fericirea este inseparabila de placere, motiv pentru care l-au desemnat pe omul fericit cu termenul de makarios, derivat de la khairein (a resimti placerea).

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (68)

[textul e aici]

Acesta e capitolul in care Aristotel incheie discutia despre stapanire de sine si lipsa stapanirii de sine (respectiv despre tarie de caracter si slabiciune de caracter). Daca ne uitam la lista de probleme din capitolul II o sa fie probabil clar ca pana acum el a incercat sa raspunda la toate intrebarile de acolo. Avem aici, prin urmare, doar o reluare a unor idei la care a ajuns deja Aristotel in capitolele anterioare:

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (67)

[gata vacanta! 🙂 textul e aici, pagina proiectului e aici]

Se pare ca “argumentul sofist” despre care vorbea in capitolul II l-a ros destul de tare pe Aristotel, fiindca acum se intoarce la el. Acolo aveam cazul unui om care e lipsit de stapanire cu privire la o chestie pe care o considera rea, asa ca nu se poate abtine sa nu o faca, dar e si cam varza si crede ca e rea o chestie buna, asa ca de fapt face un lucru bun. Altfel spus, din combinatia lipsei de stapanire cu lipsa de ratiune ar iesi ceva ok.

Continue reading →