Monthly Archives: March 2009

Ne-am gandit sa jucam urmatorul joc

Noi intre noi, that is. Ne-am gandit sa completam fiecare cate un formular de genul asta:
– Care crezi ca sunt defectele tale cele mai importante?
– Care crezi ca sunt calitatile tale cele mai importante?
– Care crezi ca sunt calitatile cele mai mari ale partenerului tau?
– Care crezi ca sunt defectele lui/ei cele mai mari?
– Ce apreciezi cel mai mult la celalalt?

Bineinteles ca o sa raspundem sincer amandoi. Daca iese ceva interesant, we’ll let you know.

Saturday Noon Concert (27): Piano Sonata No. 27 in E minor, Opus 90

Beethoven wrote this one 5 years after writing the 26th piano sonata, during the summer of 1814. The 27th piano sonata has only two parts. The first movement is regarded as a dialogue between reason and passion, while the second is seen as a dialogue between lovers (see here, for instance). He hope you’ll enjoy it, because we did. 🙂

As usual, we want to thank Bunji Hisamori for his kind permission to post the above audio rendering on our blog. The midi file was downloaded from The Classical Music Archives. You can find some technical details and the previous sonatas from this series here.

Just a thought: Care e legatura dintre popularitate si autoritate?

Autoritate nu neaparat in sensul lui Technorati. Mai degraba ceva de felul: “Stiu ca X e bine informat, nu minte si se pricepe la ce spune. Are autoritatea sa ma informeze, consilieze etc.” Autoritatea simplifica intr-un fel lucrurile. Nu mai stau sa-l verific pe doctor daca se pricepe sau nu la ce face, fiindca l-au verificat altii. Ma dezbrac in fata lui, il las sa imi umble prin diverse locuri intime a.s.o. Ii recunosc autoritatea, asa cum ii recunosc autoritatea si sefului, si politistului s.a.m.d.

Iar acum sa ne intoarcem la bloguri.

Continue reading →

Ministerul Educatiei crede ca nu avem nevoie sa invatam sa gandim

La ce e buna o disciplina care se cheama “Logica si argumentare”? La nimic, dupa Ministerul Educatiei. O putem scoate din planul de invatamant liceal. Ce rost are sa gandesti independent, critic, sa fii capabil sa intelegi mai bine opiniile altor oameni, sa poti evalua critic argumentele lor? De ce ai invata sa faci asa ceva? In fond, nu e bine sa gandesti prea mult.

Sigur, in majoritatea tarilor din lume abilitatea de a gandi critic, de a lua decizii rationale, de a produce justificari pentru opiniile si actiunile tale e vazuta ca o abilitate esentiala. Atat cercetarea stiintifica, in orice domeniu, cat si participarea la viata unei societati presupun asa ceva.

Sa-i inveti pe oameni sa gandeasca critic poate fi, pentru altii, o prioritate nationala. Acum vreo saptamana, de pilda, intr-un discurs despre educatia din Statele Unite, domnul Obama, care intamplator e si presedintele tarii, spunea ca tara dansului are mare nevoie de “abilitati ale secolului 21”, cum ar fi “abilitatea de a rezolva probleme si gandirea critica” (sursa aici).

La noi, singura disciplina al carei studiu ar fi putut duce la dezvoltarea unor astfel de abilitati e eliminata din scoli. Cativa oameni care incearca sa-si pastreze totusi ratiunea si bunul simt in fata deciziilor stupefiante ale onor ministerului antementionat au incercat sa protesteze, intre altele, si prin intermediul unei petitii online. Daca vi se pare ca povestea asta merita atentia voastra, you know what to do.

LE: Mai lasam un pic postul asta aici, poate il observa mai multa lume. 🙂