[suntem morti de oboseala, comentariul pentru textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai incolo]

X

Nu este posibil ca acelasi om sa fie in acelasi timp si intelept si incapabil de a se stapani; pentru ca, dupa cum am aratat, cine poseda intelepciunea practica este totodata si un om cu caracter virtuos. In afara de asta, intelepciunea practica presupune nu numai sa stii ce trebuie sa faci, ci si sa ai capacitatea de a face efectiv, lucru de care omul nestapanit este inapt.

Dar, daca e vorba de omul abil, pe el nimic nu-l impiedica sa fie nestapanit (si acesta este motivul pentru care se crede uneori ca poti fi in acelasi timp intelept si lipsit de stapanire), dat fiind ca abilitatea difera de intelepciunea practica in modul indicat de noi in expunerea initiala; ele sunt apropiate una de alta in ordinea capacitatii de a rationa, dar se deosebesc in ordinea intentiei deliberate.

Omul lipsit de stapanire de sine nu este deci comparabil cu cel ce poseda stiinta si o actualizeaza, ci cu un om care doarme sau se afla in stare de ebrietate. El actioneaza, desigur, in mod voluntar (caci intr-un fel stie ce face si pentru ce), fara sa fie insa un om cu adevarat vicios, pentru ca intentia sa este buna, astfel incat se poate spune ca este vicios doar pe jumatate. Si nu este nici nedrept, nefacand uz de perfidie; caci, dintre oamenii incapabili de a se stapani, unii nu raman la rezultatul deliberarii lor, ceilalti, impulsivii, nici macar nu delibereaza. Omul nestapanit seamana, asadar, cu o cetate care da toate decretele cuvenite si are legi bune, dar nu le pune in aplicare, asa cum spunea in gluma Anaxandrides:

cetatea a decretat, ea care nu se sinchiseste de legi

Cat despre omul vicios, el seamana, dimpotriva, cu o cetate care aplica legile, dar legi rele.

Stapanirea si nestapanirea de sine se raporteaza la ceea ce depaseste dispozitia habituala a majoritatii oamenilor: una denota mai multa fermitate, alta mai putina decat sunt capabili sa dea dovada cei mai multi. In ce priveste lipsa de stapanire, ea este mai usor remediabila la temperamentele de tip impulsiv decat la cei ce delibereaza dar nu-si mentin ferm hotararile si la cei nestapaniti din cauza obisnuintei decat la cei ce sunt astfel de la natura; caci este mai usor sa modifici obiceiul decat natura, desi chiar si obiceiul este dificil de schimbat, tocmai pentru ca seamana cu natura, cum zice si Euenos:

Iti spun, prietene, ca obisnuinta este un exercitiu de durata, / care sfarseste prin a deveni o a doua natura a omului.

Am tratat deci, in cele de mai sus, despre natura stapanirii si a nestapanirii de sine, a tariei si slabiciunii de caracter, precum si despre raporturile existente intre aceste dispozitii habituale.