IX

Stapan pe sine este cel ce respecta cu fermitate orice fel de regula si orice fel de alegere deliberata sau numai regula si alegerea dreapta? Si incapabil de a se stapani este cel ce nu respecta cu fermitate nici un fel de regula si nici un fel de alegere deliberata sau numai regula adevarata si alegerea corecta? In acesti termeni prezentam mai inainte aporia in cauza.

N-ar trebui mai degraba sa spunem ca, in mod accidental, orice fel de regula si alegere pot fi respectate de primul si abandonate de celalalt, dar in sine numai regula regula adevarata si alegerea corecta? Caci, daca cineva alege si urmareste un anumit lucru in vederea altuia, acesta din urma este cel pe care-l alege si urmareste in sine, in timp ce pe primul il alege si-l urmareste doar in mod accidental. Dar “in sine” semnifica pentru noi “in mod absolut”. Se poate spune deci, intr-un sens, ca orice opinie poate fi pastrata de unul si abandonata de celalalt; dar, in sens absolut, este vorba numai de opinia adevarata.

Printre oamenii ce persevereaza in opinia lor exista insa unii, pe care-i numim incapatanati, care sunt dificil de convins si de facut sa-si schimbe parerea. Ei seamana intrucatva cu omul stapan pe sine (in felul in care seamana risipitorul cu omul generos sau temerarul cu cel indraznet), dar se si deosebesc de acesta sub multe aspecte. Daca omul stapan pe sine nu-si schimba opinia sub influenta pasiunii sau a dorintei, el poate fi totusi usor de convins atunci cand e cazul; incapatanatul, dimpotriva, refuza sa cedeze in fata ratiunii, pentru ca oamenii de acest fel, fiind accesibili dorintelor, se lasa cel mai adesea antrenati de placeri. Din categoria incapatanatilor fac parte si indaratnicii, ignorantii si necioplitii. Indaratnicii se afla sub infuenta placerii: placerea de a invinge, cand nu sunt convinsi sa-si schimbe opinia; neplacerea de a-si vedea parerile tratate ca niste decrete nule si neavenite. Ei seamana, deci, mai mult cu omul lipsit de stapanire decat cu cel stapan pe sine.

Exista insa si persoane care nu persevereaza in opiniile lor, fara ca acest lucru sa se datoreze lipsei de stapanire. Este cazul lui Neoptolemos, din tragedia Philoktetes de Sofocle; e adevarat ca placerea l-a facut sa-si schimbe atitudinea, dar o placere nobila: era un lucru placut pentru el sa spuna adevarul, dupa ce Odysseus il convinsese sa minta. In realitate nu orice om care actioneaza din placere este necumpatat sau incapabil de a se stapani, ci numai acela care o face pentru o placere dezonoranta.

Dat fiind ca exista si oameni care se bucura de placerile senzoriale mai putin decat ar trebui, si ca atare nu raman fideli regulii rationale, omul stapan pe sine se situeaza pe o pozitie intermediara intre acestia din urma si cei incapabili de stapanire. In timp ce omul nestapanit paraseste regula pentru ca iubeste prea mult placerile, iar celalalt pentru ca le iubeste prea putin, omul stapan pe sine ii ramane fidel, nici una dintre cele doua tendinte neputand determina in el vreo schimbare. Daca, deci, conduita buna este stapanirea de sine, trebuie ca ambele dispozitii opuse sa fie rele, dupa cum se si vede de altfel. Dar pentru ca una dintre ele se manifesta rar si la putini oameni, se crede in general ca stapanirea de sine este contrara numai lipsei de stapanire, la fel cum cumpatarea trece drept contrara numai necumpatarii.

Pe de alta parte, cum multe notiuni sunt folosite prin analogie, si despre stapanirea de sine a omului cumpatat se vorbeste tot prin analogie, dat fiind ca atat omul stapan pe sine cat si cel cumpatat nu se lasa antrenati de placerile fizice in acte ce ar contraveni regulii rationale. Ei se deosebesc insa prin aceea ca primul resimte dorinte rele, celalalt nu, natura omului cumpatat impiedicandu-l sa gaseasca placere in ceea ce depaseste limitele rationale, in timp ce natura omului stapan pe sine este de a se simti atras de astfel de lucruri, fara a se lasa insa antrenat de ele. Acelasi tip de asemanare exista si intre omul incapabil de a se stapani si cel necumpatat, desi in realitate sunt diferiti: amandoi urmaresc placerile senzoriale, dar necumpatatul crede ca e bine ce face, pe cand celalalt nu.