Hai sa presupunem ca ne-am pus de acord ca ar trebui totusi sa existe niste ore de educatie sexuala in scoli si ca ar trebui sa fie conduse de specialisti (sau de voluntari care au pregatirea necesara) si ca ar trebui sa inceapa din scoala generala (v. discutia de aici). Problemele cele mai mari abia acum apar. Iata doar un exemplu.
Citeam de curand intr-un articol de pe net chestia asta:
A new study out of the Bradley Hasbro Children’s Research Center found that “anal sex is on the rise” among straight teenagers and young adults. According to a heavy-breathing report from ABC News, straight kids are having butt sex “to please a partner, to have sex without the risk of pregnancy, or to preserve their virginity.”
I’m old enough to remember when getting fucked in the ass was considered a sex act, something that virgins, almost by definition, shied away from. But that was before kids were subjected to religious indoctrination masquerading as sex-ed. Abstinence “educators” emphasize the importance of virginity—but they only talk about vaginal intercourse because they figure if we don’t tell kids about anal sex they’ll never figure out what brown can do for them. But they do figure it out. And lacking accurate info, kids aren’t just concluding that anal sex isn’t really sex. (“Otherwise it would’ve been covered in our sex-ed classes, right?”) Kids are telling researchers that anal intercourse, unlike the premarital vaginal intercourse they were warned about (STDs! Pregnancy! Eternal damnation!), carries no risk of disease.
Iar aici avem o dilema. Unii oameni ar spune ca nu trebuie sa le vorbim elevilor despre sex anal, fiindca ar fi ca si cand i-am incuraja sa incerce asa ceva, iar altii ar spune ca trebuie sa le vorbim, fiindca altfel vor ajunge ca adolescentii din state, care nu considera ca sexul anal e cu adevarat sex si habar n-au de riscurile pe care le presupune (ca sa nu mai vorbim despre reguli de igiena). Btw, poate o sa vi se para interesant, in legatura cu asta, chestionarul de aici (l-am facut in weekend pe Twitter).
Dupa cum spuneam, asta e doar un exemplu. Problema mai generala e cea din titlu. Altfel spus, ce ar trebui sa cuprinda orele de educatie sexuala si ce nu ar trebui sa cuprinda?
Eu cred ca ar trebui sa pornim de la un principiu. Il propun pe urmatorul: tot ceea ce se intimpla intre doi adulti care isi dau consimtamintul si sint sanatosi mental e ok. Tot ce deviaza de la aceasta regula nu este ok (pedofilia, zoofilia, etc.).
Pornind de la acest principiu, putem diviza un manual in doua mari parti: vorbim despre ce e ok si despre ce nu e ok (de ce nu este, ce inseamna asta, etc.).
Aceste doua parti mari pot fi divizate in capitole. La partea “ok” putem discuta despre heterosexualitate, homosexualitate, bisexualitate, pozitii sexuale, istoria sexului, arta de a face dragoste, iubire vs. sex, igiena, prostitutie, etc.). La partea “nu e ok” putem discuta despre zoofilie, pedofilie, necrofilie, etc.
Din punctul meu de vedere elevii ar trebui sa fie informati referitor la orice forma de sex. Pana la urma fiecare ar trebui sa aiba puterea de a alege. Insa evident trebuie sa se tina cont de acordul persoanei cu care practici actul, igiena si de tipul de acte sexuale mai putin acceptate de societate (zoofilia, necrofilia, pedofilia, etc).
Cand e vorba de riscuri, e muuult prea unsafe sa umbli cu jumatati de adevar. I mean- poate nu e neaparat necesar sa o iei la modul- “copii, astazi vom vorbi despre sexul anal” , dar cand le zici cum se transmite SIDA, de exemplu, daca vrei intr-adevar sa-i inveti sa se fereasca de boala aia, trebuie sa mentionezi. In rest, good point Andruska si Copilutza
“sexul anal este ca inghetata de ciocolata: o placere vinovata” 😉 – folklor urban
copyright gaygeneration – sexul anal este ca parlamentul: toata lumea intra acolo cu ganduri necurate >:)
la orele de sexologie cred k ar trebui sa se vorbeasca in mai multe etape, despre:
– transformarile fizice ale pubertatii (ciclu menstrual, cresterea penisului , ejaculari, cresterea sanilor)
-transformarile emotionale ale pubertatii / adolescentei (istericalele, prieteniile, crizele de tot felul, asteptarile, intalnirile, bla bla)
-cred k ar trebui acordata o atentie sporita atunci cand se vorbeste despre orientari sexuale, adik ar trebui sa se faca intr-un mod cat mai putin agresiv, gen fara etichete, sa descrie fiecare orientare sexuala dpdv sexual dar si psiho-social si sa se faca o pledoarie in favoarea diversitatii/acceptarii, folosind studii de caz si jocuri interactive
-ar mai trebui sa se vorbeasca despre sarcini, despre boli cu transmitere sexuala, iar o atentie speciala sa fie acordata virusului HIV
-ar trebui sa se vorbeasca despre avort
-ar trebui sa se vorbeasca despre ideologiile prin prisma carora a fost si este privita sexualitatea umana (incepand de la culturile antice, trecand prin freud, feminism, cultura gay, cultura pop, post modernism, etc)
-cred ca ar mai trebui predat un ghid de conduita intr-o relatie, cu alte cuvinte un ghid de “agatat” cu reguli de bun simt ( sa fii politicos chiar daca nu iti place persoana, sa inveti sa spui nu, sa inveti sa respecti optiunile tale si pe ale celorlalti)
-foarte important ar fi ca tinerilor sa li se raspunda la orice intrebare, pentru ca daca am invatat un lucru in liceu, acela ar fi ca nu exista intrebari idioate, doar raspunsurile ar putea sa fie. elevii ar trebui sa fie capabili sa puna intrebari, daca nu cu voce tare, macar anonim
-ar fi misto sa se discute si despre miturile pe care societatea le creeaza in jurul sexualitatii, de la separarea intre sexe, pana la obsesia pentru forme falice, etc
-ar mai fi de mentionat identitatea sexuala, care este diferita de orientarea sexuala, si sa se vorbeasca aici despre feminitate, masculinitate, transsexualitate si mecanismele prin care ni se formeaza identitatea sexuala
-in cadrul orelor de sex ed ar trebui sa vorbeasca toata lumea, nu doar profesorul, si ar trebui ocazional invitati psihologi, medici, terapeuti, cupluri care sa vorbeasca despre perspectiva lor asupra sexualitatii.
sunt o groaza de alte chestii care ar mai fi de spus, dar cred ca astea sunt cele mai importante cu privire la sex…
Cred ca ar trebui sa existe educatie sexuala personalizata intr-un fel, nu strict legata de o programa, in sensul ca inainte ca un astfel de curs sa inceapa ar trebui sa existe in prealabil o discutie libera facilitata intre elevi, doar moderata nu si directionata de cel/cei ce ii asista, in care sa se observe ce-i preocupa, ce intrebari au, ce idei preconcepute au, cat de mult stiu despre sex, cat de mult din ceea ce stiu despre sex e bazat pe informatie si cat de mult pe folclor. Si in functie de informatia astfel adunata sa se structureze cursul.
*acum am vazut ca am scris si “inainte” si “in prealabil”. Dar deci prin urmare si in concluzie, am comis-o. 😀
@andruska daca e sa iei definitia ta, sunt o groaza de forme ale sexualitatii care sunt desfasurate intre doi adulti (sau destul de adulti – in fond, ce este un adult) care consimt la actul respectiv. cred ca trebuie sa fim ceva mai precisi de atat
@liberteen_overdose – wow, you’ve pretty much covered it all; si ai mentionat si o chestie care imi place foarte tare, anume aia cu reguli de agatat de bun simt si discutii despre ce e este ok sa spui si sa faci, sa refuzi, etc.
toata discutia imi aminteste de orele noastre de “consiliere” din scoala generala (a 6-a); cred ca asa ar trebui sa fie toate orele de educatie sexuala. profa noastra teoretic trebuia sa faca consiliere cu noi pe de toate (aberant, evident), insa noi eram la varsta in care deja hormonii ne zburdau prin cap. si o bombardam pur si simplu cu intrebari, care nici nu ne-au transformat in cine stie ce devianti dubiosi si nici nu ne-au facut sa incercam la 12 ani toate formele posibile de sexualitate… cei mai multi dintre noi nici nu ne sarutasem, dar aveam in cap o groaza de intrebari. si lorena (era prima profa careia aveam voie sa ii spunem pe nume) avea rabdarea de a ne trata ca pe niste adulti si de a ne raspunde onest la toate dilemele. tin minte ca intrebam chestii de genul ce gust are sperma, ce e sexul anal, ce e “italian sex”, etc. si eram pustani de 12 ani. care probabil pusesem mana accidental pe niste filme porno. si ne-au prins foarte bine orele alea, mai ales pentru ca ne-au dat incredere in noi si ne-au responsabilizat. pentru ca lorena raspundea fiecarei intrebari, ne prezenta problema pe toate fetele, era “stiintifica” si totusi sensibila cu noi, ceea ce ne-a ajutat enorm. in ceea ce ma priveste, cred ca trebuie sa existe ore de educatie sexuala si pentru copii mult mai mici, dar toate adaptate varstei, si mai ales “predate” de persoane potrivite. psihologii au dezvoltat metode pedagogice avansate pentru a preda educatia sexuala si copiilor de 8 ani. cu moderatie si cu multa grija fata de sensibilitatea lor.
Pingback: Traian Basescu a (re)intrat in campanie electorala « Oana Niculescu-Mizil
@ Corina Murafa
As dori totusi sa repet: ceea ce se intimpla intre doi oameni adulti si sanatosi mental este treaba lor si nu ar trebui nimeni sa judece daca e normal sau nu. Cit priveste educatia sexuala, aceasta ar trebui sa cuprinda exact tot ce pot face acesti doi oameni adulti si normali.
Desigur, a considera ca numai adultii (i.e. persoanele de peste 18 ani) fac sex inseamna a nu sti ce se intimpla in jurul tau. Totusi, societatea are nevoie sa elimine pedofilia, de exemplu, si atunci o limita este necesara. Desigur, unii bunici ai nostri au facut copii si la 16 ani. Iarasi, mi se pare absurd sa bagi la inchisoare un barbat de 19 ani care a facut dragoste cu o fata de 17 ani (tinind cont ca ambii au fost de comun acord) pentru corupere de minori. Totusi, limite trebuie sa existe. Dar si exceptiile sint importante.
Referitor la definitia mea de mai sus. As schimba-o putin, in felul urmator: in loc de “tot ce se intimpla intre doi adulti” as pune “tot ce se intimpla intre doi sau mai multi adulti” (sanatosi mental etc.).
Cand ma gandesc la educatie sexuala, ma gandesc in primul rand la actul sexual responsabil. Maxima ‘Fac ce vreau, dar stiu ce fac’ mi se pare cea mai inspirata in acest sens si surprinde perfect ideea in care cred. Cred ca in cadrul orelor de educatie sexuala, problema igienei si a safe-sex-ului sunt cele mai importante. Mi se par irelevante discutiile despre modalitatile in care doi oameni pot face sex: asta oricum se descopera pe parcurs, plus ca educatia sexuala nu este echivalenta cu arta amorului.
Asadar, educatia sexuala inseamna responsabilizarea actului sexual. Pana la HIV si SIDA, cele mai comune probleme sunt virusii precum candida sau HPV-ul. Aproape 80 % dintre femeile acestei planete se vor confrunta cu problemele astea la un moment dat, barbatii fiind purtatorii acestor virusi.
In grupul meu de prieteni, se discuta, la misto, despre ce inseamna ‘safe sex’ intre femei. Si da, se poate discuta despre asta. Exista prezervative pentru femei, exista prezervative pentru cunnilingus, doar ca ele nu exista in Romania.
Cine sa predea? Din nou, oameni care stiu, conectati la realitate si conectati la descoperirile legate de sexualitate: medici, sexologi.
Nu am avut rabdarea sa citesc decat primele comentarii, dar de ce plecam de la principiul ca adolescentii (carora voi le spuneti “copii”, ceea ce este si mai graitor), au discernamantul sa ia decizia potrivita la momentul potrivit? De ce plecam de la principiul ca atunci cand le vom prezenta toate formele de sex, toate pozitiile, protectia, riscurile si le vom spune unde se incadreaza, ei nu vor descoperi ca ceva ce este trecut la “rau”, pentru ei e “bine”? Eu cred ca e foarte riscant sa le trantesti adolescentilor (de scoala generala, poate chiar si de liceu), o gramda de amanunte despre sex, avand convingerea ca adolescentii respectivi vor lua decizia potrivita. In legatura cu sexul in grup intre persoane foarte tinere (14-16 ani), ce spuneti? Fiecare si-a dat acordul, nu? Daca le spui ca nu sunt destul de maturi, se revolta. Dar adevarul e ca inca nu au discernamantul destul de echilibrat sa ia asemenea decizii in legatura cu ei – asta daca sunteti toti de acord ca sexul este o chestiune foarte importanta, emotional, mental, nu doar o chestie fiziologica, si ca este destul timp la maturitate sa descoperi ce-ti place.
Bineinteles, nu trebuie constranse preferintele fiecaruia, dar nu stiu de ce, am senzatia ca o viata sexuala activa si timpurie, in care sunt experimentate multe forme de sex, cu multe persoane de ambele sexe, poate duce mai mult la confuzie decat la a gasi ce e pe gustul fiecaruia cu adevarat.
Ce vroiam sa spun e ca orele de educatie sexuala in momentul de fata, nu tin doar de sex (pentru ca se refera si la schimbarile fiziologice din pubertate), dar mai ales, ca nu ar trebui sa se refere doar la sex, cand vorbeste despre sex, pentru ca sunt mult mai multe implicatii aici. Bunul simt si-asa e pe cale de disparitie, nu se practica acasa, nu se practica la scoala, deci nu se practica cu ceilalti. Varsta si-asa e una dificila – de iesit in evidenta – iar daca s-ar alege sexul separat de orice altceva, s-ar transmite exact ideea ca el nu este legat de altceva – si nu e adevarat. Oricat de feminin ar parea punctul asta de vedere, nu renunt la el fiindca stiu ca sunt prea multi care sunt de-acord.
Ok Camelia…sa zicem ca ai oarecum dreptate…insa nu aduci nicio solutie…si pana la urma sa privezi o persoana de o anumita informatie din cauza varstei (in cazul de fata) nu mi se pare cea mai buna solutie…E adevarat, informatia trebuie filtrata si oferita intr-un mod foarte atent elevilor…
Decat sa dau solutii proaste, mai bine nu le dau si le mai cantaresc. Nu e ceva pe care se poate spune o opinie oricum.
Si cum adica sa privezi o persoana de o anumita informatie din cauza varstei nu e cea mai buna solutie? Deci cea mai buna solutie este sa-i dai acces liber, nu?
Atunci de ce le spunem povesti copiilor ca sa adoarma? De ce nu le povestim unele lucruri – cum ar fi moartea cuiva, cearta cu celalalt parinte, problemele casei? Vrem copii maturi inainte de vreme? Nu e mai bine ca fiecare varsta sa fie traita cu frumusetile si nemultumirile ei?
Daca ma intrebati pe mine, ideal ar fi ca educatia sexuala sa fie data de parinti. Pentru ca parintii isi imprima propriile principii asupra copiilor si asa, familia e mai unita. Fiecare parinte isi asuma responsabilitatea pentru educatia copilului si o apara daca este nevoie. Oricum, asa se asigura individualitatea lor. Partea proasta e ca nu e usor sa fii parinte si multi dau gres sau sunt constransi sa-si neglijeze familia, in fiecare zi.