Exista o diferenta intre stapanirea de sine si taria de caracter? Nu e limpede cum stau lucrurile pentru Aristotel, dar eu, cand ma gandesc la un om care n-are stapanire de sine mi-l inchipui repezit, iritabil, impresionabil. E un om care cedeaza usor la toate pornirile. Se enerveaza usor, se intristeaza usor s.a.m.d. Cand ma gandesc la un om fara tarie de caracter, pe de alta parte, ma gandesc la un om care face compromisuri, care cedeaza in chestiuni de principiu. Asa ca mi se pare ca e o diferenta intre cele doua.

Anyway, Aristotel spune despre ambele ca sunt un soi de dispozitii sau de inclinatii, si ca nici una dintre ele “nu trebuie considerata identica cu virtutea sau viciul, dar nici de un gen diferit.” Adica stapanirea de sine si taria de caracter nu sunt niste virtuti, dar totusi sunt de acelasi gen cu virtutile. Ok, aici n-am inteles ce vrea sa spuna.

Iar apoi Aristotel spune ca trebuie mai intai sa prezinte parerile celor de dinaintea lui despre chestiile astea (stapanirea de sine si taria de caracter + opusele lor) si adauga, in mod curios, ca trebuie “sa dovedim valabilitatea tuturor opiniilor curente privitoare la aceste dispozitii sufletesti sau, daca nu este posibil, a celor mai raspandite si mai importante”.

De ce trebuie sa facem asta? Si cum ar putea sa fie valabile toate opiniile, desi e vorba de opinii diferite? Raspunsul lui pare sa duca in directia asta: daca reusim sa punem de acord opiniile formulate de alti oameni in privinta unui subiect, atunci inseamna ca am scapat mai usor. Am gasit solutia, case closed.

Toata lumea avea dreptate, desi ei nu se intelegeau si de aia se certau intre ei. Si daca nimeni nu avea dreptate? Ok, inteleg ca asta era o idee a anticilor, sa le acorde mult credit “celor vechi”, dar tot imi e greu sa vad ca ei. 🙂

In fine,… Opiniile prezentate de Aristotel sunt, pe scurt, astea:
1) Sds si Tc sunt virtuti, iar opusele lor sunt vicii.
2) Sds te face sa iti pastrezi principiile (adica sa ai si Tc), iar lipsa Sds te face sa nu ai nici Tc.
3) Daca nu ai Sds faci lucruri rele stiind ca sunt rele.
4) Daca esti cumpatat, ai si Sds si Tc, dar nu e sigur ca asta functioneaza si invers. Unii spun ca necumpatarea e identica cu lipsa de Sds si Tc, iar altii nu.
5) Unii cred ca intelepciunea practica iti da Sds, altii nu.
6) Poti sa nu ai Sds in reactii afective (manie) si in ce priveste banii sau onorurile.

Daca ar fi sa ne luam dupa el, atunci numai 4) si 5) ridica probleme. Si ar mai trebui, eventual, sa vedem daca nu exista vreo contradictie intre solutiile la care ajungem discutand despre 4) si 5) si celelalte opinii de la 1)-3) si 6). Despre 6), oricum, nu e clar ce s-ar putea discuta. Dar ceea ce a spus Aristotel insusi mai sus (Sds si Tc nu sunt virtuti) pare sa se bata cap in cap cu 1). 2) e o afirmatie curioasa, iar 3) ar merita discutata.

Si e limpede deja care e legatura intre 3) si 5). Daca crezi ca intelepciunea practica iti da Sds, atunci crezi ca daca nu ai Sds, nu ai nici intelepciune practica. Altfel spus, nu stii ce e bun si ce e rau (sau crezi chestii aiurea). Cum ar veni, daca nu ai Sds, atunci faci chestii rele, dar fara sa stii ca sunt rele, ceea ce se bate cap in cap cu 3). Hmmmm,… 🙂