[textul e aici]
Daca numim intelepciunea practica si intelepciunea speculativa virtuti, inseamna ca ele ne pot ajuta, intr-un fel, sa fim fericiti. De ce? Fiindca “fericirea este o activitate a sufletului in conformitate cu virtutile”. Cu asta se ocupa acum Aristotel, dar mai intai spune de ce ar putea crede cineva ca intelepciunea practica si cea speculativa nu ne folosesc la nimic.
Se pot mediatiza programele electorale fara scandal, abramburici, tricotat sau filme porno? Am incercat intotdeauna sa-i intreb pe cei care ma reprezinta ce anume fac pentru mine si cum. Neincrederea in candidati, indiferent de culoare politica, nu vine doar din promisiunile imposibil de realizat, ci si din mediatizarea scandalurilor in locul programelor electorale.
Minodora Cliveti, Maria Grapini, Alina Gorghiu, Mihaela Popa, Roxana Ionita si Raluca Turcan spun ce fac, ce promit si cum vor rezolva problemele din colegiul in care candideaza. Cat de realiste sunt promisiunile lor, judecati voi (alegatorii, that is).
Nu era de ajuns ca e greu de distins intre vioiciune de spirit si sagacitate, acum Aristotel vorbeste si despre spiritul de discernamant. Ce e, pana la urma, cu toate astea? Sunt alte facultati (sau virtuti), pe langa intelepciunea practica, intuitia intelectuala si celelalte? Sau i se subsumeaza intelepciunii practice?
Noi cu o zi inainte scrisesem ca ni se pare ca se discuta prea mult despre “a vota sau a nu vota” (in loc sa se discute despre optiuni politice & stuff). Chiar nu stiam ca o sa apara clipul respectiv.
Dar clipul nu l-am perceput ca pe o incercare de a-i starni pe oameni sa discute pentru a n-shpe mia oara despre mersul la vot, ci mai mult ca pe o incercare de a-i determina sa mearga sa voteze. Asa ca ne-am spus: “e o chestie civica, incurajeaza lumea sa voteze, baga-ti limba in bot, Gramo, stai cuminte etc.”
Doar ca acum s-a luat Fluture de clipul ala, printre altele (printre care si ala de-a fost interzis, ala superartistic si fara mesaj, hai ca-l stiti). Asa ca nu mai zicem nimic. 🙂
Revenim, insa, la chestii constructive.
Mai avem niste poze pe care am vrea sa vi le aratam, le punem mai incolo. 🙂
Sorry for the delay, we are back in Bucharest now. 🙂 And here is your concert:
The credit goes to Bunji Hisamori for creating the midi file and allowing us to post an audio rendering of it on our blog. The file was downloaded from The Classical Music Archives. Here are the other “concerts” from this series.
A fost odata un carnacior vegetal. Dar n-o sa va povestesc mai multe despre el, fiindca daca v-as spune cum se simtea el printre ceilalti carnaciori facuti din carne de pui si de curcan, probabil ca v-ati inchipui ca e vorba despre o parabola si ca vreau de fapt sa vorbesc despre minoritati si inadaptare si asa mai departe.
Carnaciorul ii apartinea unui domn batran pe nume Scriabin (da, il chema la fel ca pe marele compozitor simbolist rus). Domnul Scriabin locuia la tara, dar carnaciorul se afla in locuinta sa de la oras. Era insa un lucru remarcabil la domnul Scriabin si despre acest lucru vreau sa va spun cate ceva.
Am plecat de jumatate de ora (suntem in masina cu Gramo-sis si prietenul ei). Ok, deocamdata suntem pe Stefan cel Mare, probabil o sa mai treaca un pic de timp pana iesim din Bucuresti. Mergem in Husi, la parinti. Partea proasta e ca n-am apucat sa pregatim lucrurile ca lumea, asa ca n-o sa fie nici un concert sambata asta. O sa fie duminica sau luni, in fine.
Poate n-a fost limpede, dar despre asta era vorba. “Proiectul” Salveaza o carte de la reciclare (in varianta Gramo) sau Raftul nostru (in varianta Ariel/Am doar 18 ani) e facut pentru a salva cartile, nu pentru a strange donatii de carte pentru copiii orfani, pentru oamenii saraci s.a.m.d.
Daca ai carti pe care nu le mai citesti si care te incurca prin casa, le duci la gunoi. Sau la reciclat hartie, in varianta cea mai buna. Nu te apuci sa faci tot felul de eforturi si sa consumi o gramada de timp pentru ca fiecare dintre cartile alea sa ajunga la cate un om care si-ar dori-o foarte mult dar n-ar avea posibilitatea sa faca rost de ea s.a.m.d.
