[textul e aici]

Aristotel continua sa vorbeasca despre intelepciune practica. Cel putin asa am inteles, fiindca asta e caracteristic inteleptilor – ei se pot gandi si pot delibera bine inainte de a lua o decizie. Desi lucrurile sunt probabil mai complicate decat atat.

Poti delibera si atunci cand nu ai de luat o decizie practica, de pilda. In plus, Aristotel leaga deliberarea de gasirea mijlocului potrivit pentru atingerea unui scop, in timp ce in luarea unei decizii, dupa cum am vazut, nu te uiti doar la asa ceva. De multe ori mai intai trebuie sa iti dai seama care sunt interesele atinse de alternativele intre care vrei sa alegi si apoi sa iti dai seama pe care dintre interesele alea pui mai mult pret. Si abia dupa aia o sa iti stabilesti un scop si o sa te gandesti si la mijloacele prin care il poti atinge.

Anyway, se reia povestea. Ca sa intelegem mai bine ce este deliberarea trebuie sa vedem ce nu este. Si vedem ca nu e stiinta (desi si oamenii de stiinta delibereaza), ca nu e perspicacitate si nici vioiciune de spirit.

Deosebirea dintre ultimele doua am inteles-o asa. Un om perspicace e un om care “se prinde usor” (sau: “un om caruia ii pica fisa usor”). Un om care are prezenta de spirit (asa am luat “vioiciune de spirit”) e un om care gaseste usor replici sau reactii inteligente la tot ce i se spune. Cineva se poate prinde usor, dar sa nu aiba nici o replica “spirituala”.

Ce am mai vazut? Pai, Aristotel spune ca un om care ia decizia buna gandind gresit nu e un om care delibereaza bine (deci nu e intelept). Si mai spune ca uneori e important sa poti lua o decizie in timp util. Iar aici e limpede ca poate conta sa fii perspicace (dar sigur, perspicacitatea nu e deliberare).

Si mai sunt cateva chichite psihologice, dar in mare am inteles despre ce e vorba.

Iar in capitolul X se vorbeste despre sagacitate, asa ca am avut iar o problema, fiindca nu mai intelegeam prin ce se deosebeste sagacitatea de perspicacitate. Asa ca ne-am uitat un pic in notele de subsol ale traducerii si am avut impresia ca lucrurile se mai limpezesc un pic.

Am ajuns pana la urma la concluzia asta. Un om perspicace se prinde usor. Calitatea asta e ca un fel de talent pe care il are din nastere. Poate sa ghiceasca usor “unde bate” cineva. Sagacitatea, pe de alta parte, e capacitatea de a intelege in profunzime diverse lucruri, si e mai apropiata de virtuti, adica se formeaza prin educatie.

Well, cam asta e. 🙂