Suna cam pompos, dar imi sta pe creier de cateva zile chestia asta cu delegarea de competenta. Nu mai stiu unde am citit expresia asta, dar mereu imi vine in minte impreuna cu alta expresie – “autoritate epistemica”. Probabil fiindca exista o legatura intre cele doua.

Ideea e simpla – cineva stie anumite lucruri mai bine decat tine (aici e partea cu autoritatea epistemica), asa ca recunosti lucrul asta si, cand e vorba de lucruri la care se pricepe mai bine, il lasi sa se ocupe de ele (asta ar fi delegarea de competenta).

E vreo problema aici?

Da, bineinteles. Problema e “unde se trage linia?”. Cand e ok sa-i deleg cuiva o anumita competenta si cand nu? De pilda, oamenii care n-au incredere in specialistii angajati de guvern (in abilitatile lor, in informatiie pe care le pun la dispozitia publicului etc.) si viseaza tot timpul conspiratii trag linia “prea departe de casa”.

Tot in categoria asta intra si oamenii care nu au incredere in tot felul de specialisti – medici, croitori, zugravi, agenti imobiliari s.a.m.d. si vor sa faca totul singuri.

Pe de alta parte ii avem pe oamenii care lasa pana si ganditul pe seama altora. Opiniile lor sunt, pur si simplu, opiniile editorialistilor care scriu in diferite ziare, gusturile lor sunt gusturile criticilor de arta etc. etc.

One more time, care va sa zica, unde e ok sa tragi linia? Cand e ok sa spui “ii las pe altii care se pricep mai bine decat mine sa se ocupe de asta iar eu o sa accept rezultatul la care ajung ei” si cand e ok sa spui “de lucrul asta trebuie sa ma ocup eu”?

Exista cazuri in care e limpede cum stau lucrurile. Ii lasam pe fizicieni sa se ocupe de fizica iar noi acceptam rezultatele la care ajung ei. Ii lasam pe doctori sa se ocupe de sanatatea noastra, chiar daca e o treaba care ne priveste personal, fiindca ei sunt specialisti, iar noi nu. Nu-i lasam pe alti oameni sa ne aleaga partenerii de viata, fiindca nimeni nu stie mai bine decat noi ce anume ne dorim. Si asa mai departe.

Si exista si cazuri in care nu e limpede cum stau lucrurile. E bine sau rau daca nu angajez un zugrav profesionist si imi zugravesc singur(a) in casa? E ok sa ma informez singur(a), din diferite surse (bloguri, agentii de presa, forumuri de pe net s.a.), in loc sa apelez la jurnalisti profesionisti? E ok sa iau singur(a) decizii importante sau ar trebui sa consult un specialist (de tip life coach, philosophical counselor etc.)?

Nu va ascund ca am ajuns la un raspuns la intrebarea asta. Dar nu cred ca trebuie sa luati de bun raspunsul meu. Cel mai bine e sa discutam. 🙂