Trender ne-a intors vizita cu mesajul urmator:
A fost odata ca niciodata… un cuvant. Iar cuvantul notru a plecat in lume, sa se faca cunoscut. Si a reusit, astfel ca oamenii l-au adoptat repede, avand parte de promovare directa prin viu grai (sau WOMM pentru cei care vorbesc afacereza) si prin scris (foarte multe povesti s-au scris de atunci).
Cunoscut lucru si recunoscut de toata lumea, inclusiv de el/ea, lui Gramo ii place sa citeasca. Si ii place atat de mult, incat a dat lumii de stire. Mai mult chiar, pasionat(a) peste masura de acest lucru, a lansat o campanie prin care imbie toata lumea sa citeasca… macar o poveste.
Poveste citita cu voce tare si inregistrata. Un fel de pay it forward, daca ne gandim ca toate aceste povesti au fost transe cu migala pe un CD si date mai departe atat copiilor nevazatori, cat si celor care se confrunta in fiecare zi cu probleme mai mari chiar decat ei.
Fara indoiala, gestul sau este unul marinimos. Am aflat eu din carti, ca marinimos e un om cu inima mare. Asadar, Gramo are inima mare. Ma bucura initiativa, pentru ca ofera ocazia celor mari sa retraiasca momente din copilarie, sa isi aduca aminte cu nostalgie de povestile cu care se invaluiau (probabil cei mai multi dintre ei) la gura sobei, sa se simta iar, macar pentru cateva minute, un copil care uita de el, sta ghemuit cu o cartulie in brate, sorbind cu nesat fiecare rand.
Desi n-a trecut mult timp de cand m-am despartit de ea (unde esti, copilarie?), pana nu demult, mai precis acum doi ani, am tot citit… povesti! *Juniorul trender tot junior este si va ramane asa pana la adanci batraneti.
Spun (puiul de *trender spune foarte multe, e posibil ca el sa fie vreun copilut de-al lui WOM) pana acum doi ani pentru ca, pana atunci, reuseam sa evadez pentru cel putin o saptamana, la sat, la bunici. De cum ajungeam acolo, rascoleam biblioteca si luam la rand cartile cu povesti. Felurite: cu feti frumosi, cu craiasa zapezilor, cu zana padurii, cu albinute si greieri cantatori, cu iepurasi, ursi sau vulpi viclene, ci fetite si baieti zglobii, cu anotimpuri, cu flori si frunze, cu aventuri peste noua mari si noua tari.
Tot cand merge la sat, *Juniorul trender se intalneste si cu pisicile. Nu-s aristocrate, dar stau cuminti pe patura, in gradina, alaturi de mine si un brat de carti. Chiar asa, n-as inregistra si eu niste povesti data viitoare?
Totusi, nu ma pot abtine si uneori stau sa ma gandesc daca *trenderii din gasca mea mai prezinta inca asemenea obiceiuri. Oare cand si-au recomandat ultima oara o carte?
*Junior Trender