M-am trezit din somn si am vazut ca Razvan statea langa mine si se uita la pisica. Pisica era latita la picioarele noastre. M-am gandit “oare o sa se prinda ca m-am trezit fara sa imi vada fata? Daca vede ca imi misc picioarele, de pilda?”

Am inceput sa o mangai pe pisica folosind un picior. Cred ca piciorul stang, dar nu e important. Am asteptat sa vad daca se intoarce spre mine. Nimic.

“Poate nu se intoarce fiindca nu e atent” – mi-am spus. De obicei, daca nu e atent, nu se uita la tine nici daca ii vorbesti. Asa ca am inceput sa-i vorbesc. S-a intors si mi-a zambit.

De unde am tras concluzia ca probabil nu era vorba de neatentie. Chiar nu a facut legatura. Apoi am inceput sa ma gandesc cum ne prindem noi ca un om e treaz fara sa ii vedem fata.

Nu e suficient sa-l vedem miscandu-se, fiindca oamenii se pot misca si in somn. Trebuie sa-l vedem facand ceva cu sens. O chestie intentionata. Altfel spus, o actiune (nu exista actiuni fara agenti; daca recunoastem ceva drept actiune, presupunem automat ca exista un agent).

Sigur, uneori ne inselam. Credem ca am recunoscut o actiune, dar omul inca doarme (e somnambul or something). Si probabil se poate intampla si invers – cineva se scarpina inainte sa deschida ochii si eu cred ca se scarpina in somn, desi s-a trezit deja.

Iar in punctul asta m-am intrebat: “Care e chestia pe care n-o stie inca Razvan?” Adica: Nu stie sa vada “miscarea piciorului care mangaie pisica” drept o actiune, sau nu stie, pur si simplu, sa recunoasca actiuni?

Asta presupunand, desigur, ca realizeaza ca piciorul este o parte a corpului meu (pisica, de pilda, nu pare uneori sa realizeze asta). De fapt, daca stai sa te gandesti, ca sa te prinzi ca un om e treaz fara sa-i vezi chipul (sau sa-l auzi vorbind) trebuie sa fi invatat destul de multe lucruri.

Revenind, m-am gandit ca probabil Razvan stie deja sa recunoasca unele chestii care se intampla in jurul lui drept actiuni ale altor oameni.

E greu sa spui ce anume din comportamentul altcuiva iti arata ca persoana respectiva are, intr-un sens, conceptul de actiune. Dar in cazul lui Razvan e suficient, probabil, un exemplu.

Razvan pare sa inteleaga (uneori, cel putin) ca n-are voie sa faca anumite lucruri. Cand intelege asta, nu percepe interdictia ca pe un simplu factor din mediul inconjurator care-l impiedica sa faca lucrurile respective. Intelege ca noi ii interzicem ceva (fara sa-l impiedicam fizic sa faca lucrul ala). Iar “a-i interzice cuiva o chestie” e o actiune.

Long story short, Razvan are, probabil, un “concept minimal” de actiune. Poate sa recunoasca actiuni (si sa vada unele dintre lucrurile pe care le face el insusi in acelasi fel – ca actiuni).

Dar exista destule gesturi si miscari care inca nu-i spun nimic. S-ar putea sa nu inteleaga inca ce inseamna sa mangai pe cineva, pur si simplu. Sau sa inteleaga, dar sa nu stie ca poti mangaia folosind si altceva decat mana (nu e limpede care e limita nici pentru noi – un gest de mangaiere fara contact fizic mai e o mangaiere? dar daca folosesc doar un deget? dar daca locul pe care il ating e talpa cuiva?).

Iar apoi m-am gandit la alte lucruri, dar deja am scris prea mult.

LE: Uitasem o chestie. Noi ne putem da seama uneori daca un om e treaz sau nu si fara ca el sa faca vreo actiune – auzim ca respira regulat sau neregulat etc. Dar copiii mici oricum probabil ca nu sunt atenti la asa ceva.