Noi la scoala ajungem de obicei (adica asa s-a intamplat la seminariile din ultimii 3-4 ani) cu discutia pe marginea fragmentului respectiv la concluziile astea (in mare, fiindca mai sunt tot felul de detalii care s-ar putea sa nu va intereseze):

1. autorul textului se raporteaza polemic la afirmatia urmatoare: “votul ar trebui sa fie obligatoriu in Romania” (teza e actionala, vezi aici);
2. “Asa-zisi <analisti> sustineau” – formularea e ambigua; ce inseamna “asa-zisi analisti”? fie “lumea zice despre ei ca sunt analisti, dar ei nu sunt cu adevarat analisti”, fie “ei insisi se autodenumesc analisti, dar nu sunt asa ceva”; daca teza aflata in discutie ar fi una specializata, atunci ar avea rost sa spui: “analistii politici sunt cei care au calitatea sa se pronunte, dar oponentii mei nu sunt cu adevarat niste analisti politici etc.”; dar nu e vorba de asa ceva – oricine poate discuta despre obligativitatea votului; deci e vorba de un sofism ad hominem (vezi aici)
3. “Ca astfel, aducandu-se lumea la vot cu forta” – oponentii nu sustin ca ar trebui sa fie adusa lumea la vot cu forta; aici punctul lor de vedere e prezentat in mod distorsionat, pentru a putea fi criticat mai usor; asta e sofismul omului de paie (vezi aici)
4. “A sustine asa ceva inseamna sa nu ai nici instinct, nici cultura democratica” – din nou un ad hominem; o formulare precum “o astfel de idee e in conflict cu o cultura democratica” ar fi fost mai buna, dar nu ar mai fi sunat la fel de “usturator”; dincolo de asta, afirmatia e pur si simplu gresita; votul e obligatoriu in tari care au, in mod indiscutabil, o buna cultura democratica (vezi Elvetia, Belgia, Australia)
5. “Votul trebuie sa fie liber de orice constrangere, inclusiv aceea de a vota” – e mai greu de vazut, dar aici e vorba de un sofism de ambiguitate; legea garanteaza libertatea votului in sens de libertate a exprimarii optiunilor politice; e ca si cand as trimite pe cineva la paine si i-as spune “esti liber sa o iei pe ce drum vrei”; asta nu inseamna “esti liber sa te duci sau sa nu te duci”; sunt doua sensuri diferite ale lui “liber” (sau “liber de constrangeri”); in cadrul textului se trece de la un sens la celalalt fara nici o justificare;
6. “Democratia insasi inseamna in primul rand libertate. Democratia nu poate fi impusa cu tancul, in ciuda experimentelor tragice pe care le forteaza Occidentul de cativa ani incoace.” – aici nu se mai discuta despre obligativitatea votului; se spun, in schimb, lucruri pe care publicul doreste sa le auda (probabil in ideea ca acesta va deveni in acest fel mai receptiv la ideile autorului textului)
7. “Slabiciunea si puterea democratiei stau in faptul ca oamenii pot renunta la ea oricand, prin proprie vointa.” – afirmatia e extrem de discutabila; o forma de guvernare nu poate fi schimbata prea usor;
8. “Daca o tara intreaga refuza sa voteze, asta inseamna ca nu mai vrea democratie” – nu neaparat; poate oamenii s-au saturat de actuala generatie de politicieni sau poate sunt dezamagiti, dar nu vor sa renunte la democratie; argumentul de aici pare sa fie: votul nu trebuie sa fie obligatoriu, pentru ca prin abtinerea de a vota cetatenii pot renunta la democratie si e esential pentru democratie sa poti renunta oricand la ea; e limpede ca e vorba de un argument slab (fiindca se sprijina pe premise extrem de discutabile);
9. “A sili cetatenii sub amenintarea amenzii sa vina la vot este o constrangere la fel de nociva ca a interzice unor categorii de cetateni sa voteze, asa-numitul vot cenzitar.” – e utilizata aici o falsa analogie; reprosul principal la adresa propunerii votului cenzitar (nu se propune, de obicei, ca unor categorii de cetateni sa li se interzica sa voteze, ci doar ca votul diferitelor categorii de cetateni sa aiba o pondere diferita, in principal in functie de contributia acestora la bugetul public) este ca acesta ar putea duce la discriminare; dar in cazul propunerii ca votul sa fie obligatoriu (pentru toti cetatenii cu drept de vot) nu se poate vorbi despre vreo discriminare;
10. “Ce s-ar obtine aplicand o asemenea lege? Niste injuraturi, blesteme si desene obscene pe buletinele de vot” – o teza actionala este de obicei criticata prin invocarea unor consecinte proaste ale actiunii respective (sau spunand ca actiunea nu va avea rezultatele scontate); dar cel mai bun mod de a evalua efectele probabile ale unei actiuni e sa te uiti, acolo unde ai posibilitatea, la cazuri asemanatoare petrecute deja; “ce s-a intamplat in tarile in care participarea la vot a devenit obligatorie?” – asta e intrebarea importanta aici; altfel, nu se vede pe ce te bazezi;
11. “ale celor bagati cu politia in cabina” – din nou un om de paie.
12. E vorba, cu alte cuvinte, de un text care in mare parte doar are aparenta unui text argumentativ, fara a fi cu adevarat asa ceva. Iar acolo unde chiar sunt formulate argumente in text, acestea sunt destul de slabe. Ceea ce nu inseamna, bineinteles, ca nu pot fi date argumente mai bune impotriva afirmatiei ca votul ar trebui sa fie obligatoriu in Romania.

p.s.: A, si va promisesem ca va spunem si cine e autorul textului (desi nu e important). E vorba despre domnul C. T. Popescu. Textul a fost publicat in 2004 in ziarul Adevarul.