Acest text a fost scris de un (fost) director de marketing dupa 7 seri pline de invataminte la diferite mese din Laptaria lui Enache. 7 (toata lumea stie de ce doar 7) revelatii urmate de 7 introspectii si 7 iluminari (fara Rene D., fata de la secretariat).

Seara 1: “In fata mea stau eu. Eu cuget deci exist, dar am aflat ca am ramas puternic ancorat in faza anala (money, money, money). Am dubii, deci cuget. Analiza statistica pe care trebuie maine sa o finalizez imi repugna acum si existenta mea de pina astazi imi pare puerila. Frumusetea silogismului si a descendentei lui – D.R.-Pla-Ari ma umple de fericire (sper sa aflu ce inseamna acest D.R./Pla/Ari intr-o buna zi). O fericire imensa mi-a fost provocata de simplitatea inefabila a apropierii de adevar. Multe lucruri si multe experiente imi par acum simple, cognoscibile si evidente. Trebuie sa tind spre intelegere.”

Seara 2: “Inteleg puterea creatoare a solitudinii si mizeria necesara (a) creatorului de frumos si adevar. Chinurile la care el este supus duc la o sublimare aproape perfecta a esentei lumii. Imi inteleg greselile si acum, in clipa asumarii acestui adevar, hotarasc sa ma opresc din distrugerea iremediabila a frumosului. Tai bugetele alocate donatiilor pe zona culturala pe urmatorii 5 ani lasand artistul in libertatea nepangarita a creatiei sale nealterate de suficienta materialului. Simt ca ma aproprii de o intelegere mai profunda.”

Seara 3: “Am decis sa imi dau demisia din functia de director. Vreau sa incetez sa mai fiu sluga angajatilor mei. Vreau sa creez ceva si sa ma recunosc in produsul meu. G.W.F.H are atata dreptate (desi trebuie sa aflu numele lui) si cred ca munca este izvorul fericirii. Daca nu este alienata prin exploatare. Sau si mai rau: munca nealienata. Desi aici nu inteleg foarte bine. Izvorul fericirii va tasni prin nealienare. Sau alienare. Trebuia sa mai intreb.”

Seara 4: “Ma intorc acasa hotarit sa discut cu logodnica mea problema copiilor. Cred cu tarie in afirmatia filozofului W.C. F. potrivit careia “cine uraste copii si animalele nu poate fi un om foarte rau”. Si eu am descoperit ca sunt un om bun. Eminamente si ireductibil bun. Poate singura fericire legata de faptul ca Presedintele companiei mi-a lasat 5 zile sa ma gandesc daca imi sustin demisia este faptul ca pot sa tai din buget toate bugetele pe CSR.”

Seara 5: “In seara asta am inceput sa blend-in. Totul multumita tricoului cu Che Guevara de care m-am indragostit. Initial am protestat (stupidul de mine) aducand in discutie batalioanele de executie ale lui Castro aduse in Havana (sutele de prizonieri omorati erau sustinatorii dictatorului Batista !!!), lagarele de la Guanacahabibes (folosite pentru re-educarea a peste 100.000 de disidenti si homosexuali, pe care insa acum ii intelegem si poarta si ei aceleasi tricouri – ce imensa iertare!), pregatirea lansarii de rachete sovietice spre New York sau distrugerea economiei Cubei. Viva El Capitan!”

Seara 6: “Astazi mi-am dat demisia. Fara multe discutii. Irevocabil si irefutabil. “O, deşertăciune a deşertăciunilor. Totul este deşertăciune!”. Demiurgul cel rau a murit si am ramas singuri intr-o lume de pseudo-posibilitati.”

Seara 7: “Am vandut apartamentul si am decis sa plec intr-o calatorie spre… nicaieri. Undeva pe acest drum voi gasi copilul si voi gasi inspiratia de a crea. Si de a-mi promova lucrarile. Le voi multiplica si le voi oferi lumii. Voi modifica perceptii si nevoi si voi intelege lumea. Poate imi voi ajuta contemporanii si voi sustine dezvoltarea lor. Voi oferi oamenilor o viata mai buna. Poate voi crea comunitati in care sa prospere si sa se identifice cu valorile acestora. Adica… voi redeveni marketer ?????!!!”

[Madalin Matica]