Mi-am adus aminte zilele astea de o chestie foarte caraghioasa pe care am scris-o inr-o lucrare la filosofie si pe care niste profi cu simtul umorului chiar mi-au dat punctaj maxim. Cerinta era sa fac o comparatie intre conceptia lui John Rawls despre dreptatea distributiva si conceptia lui Robert Nozick.

[note for non-philosophers: conform lui Rawls, inegalitatile existente intr-o societate se justifica doar daca ele ajung sa fie in avantajul tuturor – gen: primarul unui oras merita mai mult decat un betiv care doarme in sant in orasul respectiv, pentru ca betivul o duce mai bine decat daca primarul nu ar fi existat – pentru ca primarul a asfaltat un drum pe care poate el sa mearga, pentru ca plateste impozit la stat ca sa aiba el ajutor social si asa mai departe – si nu pentru ca ar fi el mai destept/frumos/breaz decat betivul -. De aici ajunge Rawls la ideea ca o politica de redistributie a veniturilor prin cote diferentiate de impozitare ar fi dreapta. Nozick – care e libertarian – il contrazice pe Rawls: fiecare om are dreptul la proprietate – atata timp cat el a obtinut bunurile pe cai OK – adica nu prin chestii gen furt sau inselaciune – e liber sa faca cu ele ce vrea, sa le transfere cui vrea si nimeni nu poate sa-l oblige sa-si instraineze bunurile OK obtinute. De aici ajunge el la concluzia ca obligativitatea de a plati impozite, in general – si in special politicile fiscale de tip “cota difereniata” sunt nedrepte]

Buuun… si cum credeti ca ma apuc eu sa exemplific chestia asta? “Sa ne aducem aminte de povestea cu greierele si furnica. Furnica muncise pentru grauntele ei, deci Nozick ar fi considerat ca ea este entitled asupra bunurilor sale, si deci nu poate fi constransa de catre stat sa-l ajute pe greieras. In schimb, deoarece greierele nu o duce cu nimic mai bine decat ar fi dus-o daca furnica nu ar fi existat, distributia nu este fair in sens rawlsian”…

Deci… “Au fost odata un greieras si o furrnicuta care traiau intr-un stat libertarian minarhist… ” Dupa lucrare, unul dintre profii de la CEX mi-a zis ca “greierele ala e un socialist nenorocit…”

Acum cateva luni, la scoala, ajunsesem la filosofie la John Stuart Mill- “On liberty”. O colega m-a rugat sa ii explic un pic mai clar care era ideea. Trebuia sa explic pasajul urmator:

“Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi tras la raspundere decatre societate este cel privitor la ceilalti. Sub aspectele care il privesc doar pe el insusi, independenta lui este, de drept, absoluta. Asupra lui insusi, a propriului trup si spirit, individul este suveran.”

May I introduce now… schema mea cu omuleti

Nenea ala care sta in casuta e individul. Nenea alalalt, mai mare si mai tare, cu coronita pe cap – ala e statul. Casa e sfera privata a individului iar el face diverse actiuni – reprezentate prin sageti – unele care nu depasesc sfera lui privata – il afecteaza numai pe el – si unele care o depasesc – that means – ii mai afecteaza si pe altii.

Now… statul il tine pe individ in conul sau de influenta, deci poate sa-l constranga in diverse feluri. Problema pe care si-o pune taica Mill (expresie folosita de colegii de la CEX – “tu si cu tac-tu Mill” ) nu e cat poate ci cat ar trebui sa-l influenteze. Deci o sa trebuiasca sa hasuram, din conul respectiv, partea care constituie o ingerinta legitima. Si vedem, din ce zicea mai sus, ca regula de baza ar fi: statul, indiferent ce face, n-are voie sa intre in casuta individului. Daca ce face el e nasol pentru ceilalti-atunci statul trebuie sa actioneze. Daca nu-l afecteaza decat pe el – sau pe unii care si-au dat, in mod liber si in cunostinta de cauza consimtamantul – atunci statul sau comunitatea n-au voie sa se bage, chiar daca e vorba de chestii care socheaza simtul comun sau care ii fac rau individului.

Chestia asta mi se pare mie foarte misto de folosit in dezbatere pe diverse teme. de exemplu – consumul de droguri. Individul sta la el acasa, in sfera lui privata, fumeaza iarba si trage prafuri pe nas. Poate statul sa-i faca ceva? Pana aici, Mill ar zice ca nu: nu-si face rau decat siesi, nu deranjeaza pe nimeni altcineva. Dar sa zicem ca pe chestia asta el isi face organismul varza si se imbolnaveste: daca eu sunt patronul lui, mie nu-mi convine ca el nu mai e in stare sa munceasca pentru mine – deci deja ma afecteaza si pe mine chestia asta – ca el ia droguri si isi face singur rau.

Un raspuns la asta – si cred, din cate am inteles eu, ca asa gandea si Mill – ar fi: “OK, daca nu isi indeplineste indatoririle de serviciu n-ai decat sa-l penalizezi. Faci asta pentru ca nu-si indeplineste indatoririle, nu pentru ca ia droguri – daca nu-si indeplinea indatoririle, fara sa fi luat droguri, la fel l-ai fi penalizat”.

Voi ce parere aveti?

[Raluca]