Am avut niste probleme cu un pasaj de aici:
„Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal.
Daca e avut in vedere comunismul ca doctrina politica, atunci e ciudat sa spui ca oamenii care adera la aceasta doctrina o fac tocmai fiindca vad in aceasta doctrina posibilitatea de a se purta ca niste lichele.
Majoritatea celor care impartasesc idei comuniste cred ca oamenii sunt buni, ca pot renunta la proprietati etc.
E vorba de oameni care se intreaba “cum ar putea fi guvernata mai bine societatea?” (asa cum se intreaba toti cei care au interese reale in filosofia politica) si nu “cum as putea eu profita mai bine?”
De obicei ideile si doctrinele “seduc” prin argumente si coerenta. De ce ar sta lucrurile altfel in cazul doctrinei comuniste?
Daca nu e vorba de comunism ca doctrina, ci comunism ca “oranduire”, adica daca e vorba de tari comuniste (sau doar de Romania comunista), atunci e limpede ca nu e vorba de nici un fel de seductie.
Putini oameni “au fost sedusi” de comunismul din Romania sau din alte tari, si e discutabil ca toti au fost lichele. Unii au fost de buna credinta.
Dar poate ideea era ca doar oamenii care doreau sa fure si sa fie lichele au facut parte in comunism din “aparatul de partid si de stat”.
Sau ca majoritatea celor care si-au asumat functii (politice) de conducere mai importante in comunism au facut-o tocmai fiindca doreau sa fie lichele – sa fure, sa profite de ceilalti etc.
Da, poate e asa. In forma asta, insa, afirmatia exprima o banalitate lipsita de orice farmec.
In primul rand, nu se poate face o separare intre doctrina si oranduirea comunista, mai exact esecul acestei doctrine a fost prevazut de filosofi inca inainte de a fi experimentata, tocmai pentru ca este “impotriva naturii”. Cu exceptia catorva visatori, restul au fost niste lichele, si nu ma refer doar la cei din aparatul conducator, ci chiar si la oamenii simpli, lenesi sau infractori care astfel isi au asigurata o parte egala cu a celor care muncesc, chiar daca aceasta este mica, macar toata lumea este la fel de saraca…
Eu cred ca fraza ar trebui citita cam asa: Comunismul are niste idealuri splendide, dar pentru ca este fals, nu face decat sa ajute lichelele sa prolifereze, atunci cand se incearca punerea lui in practica 😛
M-am razgandit :). Pasajul e totusi despre longevitatea comunismului, incearca sa o explice. Am putea intelege ca lichelele se lasa seduse de comunism pentru ca vad o posiblitate de profit pe care n-ar avea-o altfel, iar ceilalti oameni, onorabili, se lasa sedusi de idealurile comunismului (egalitate, solidaritate, bla bla). Si uite asa se propaga virusul in sistem :). Dar nu prea vad cum faptul ca “lichelismul” prolifereaza in comunism, ca oranduire, poate explica capacitatea lui de seductie. Ai dreptate, ori e o banalitate, ori e fals :). Daca incepi prin a imparti oamenii in lichele si idealisti probabil ca n-o sa ajungi prea departe cand vrei sa intelegi de ce a tinut atata timp comunismul si de ce inca exista doctrine de stanga.
Doctrina comunista si cea democratica, sunt seducatoare doar din
punct de vedere teoretic, ele nu pot fi puse in practica exact asa cum le percepem ca idealuri. Ce reprosam comunismului, putem la fel de bine sa reprosam si democratiei, dar cei care sunt inraiti impotriva comunismului vad democratia tot ca pe un ideal de care se lasa sedusi, deci este un punct de vedere teoretic.
Se spune ca regimurile comuniste se bazeaza pe minciuna si coruptie, atunci ce putem spune despre regimurile “democratice” care au facut experiente pe Romania postdecembrista, ce putem spune despre starea actuala a tarii noastre?
Parerea mea este ca ambele doctrine, din punct de vedere teoretic, tind catre perfectiune dar nu se pot aplica la oameni.
Si democratia si comunismul se bazeaza pe minciuna si coruptie pentru ca cei ce ajung sa le manipuleze sunt imperfecti.