Ok, poate aveti chef sa discutati despre asta. Cunoasterea omeneasca e un bun public, nu? Adica, din momentul in care tipul ala a demonstrat teorema lui Fermat, demonstratia a devenit un bun public, al tuturor, nu?
El are meritul ca a dat demonstratia, dar demonstratia nu e proprietatea lui. Sigur, poate sa publice un articol sau o carte in care prezinta demonstratia si sa fie platit, dar primeste bani pentru munca pe care a depus-o ca sa scrie, nu pentru demonstratie.
Ar fi fost ciudat sa o vanda, nu? Ar fi fost ciudat, de pilda, ca tipul care a descoperit fractalii sa faca un soft care genereaza imagini fractale si sa-l vanda, dar sa nu permita nimanui sa afle cum sunt generate imaginile alea. Adica, in fine, nu doar ciudat, ci si nashpa.
Again, nimeni nu spune ca omul n-a muncit si ca n-ar trebui sa primeasca bani pentru softul respectiv, ci doar ca daca o anumita cunoastere a fost utilizata, atunci ea ar trebui sa fie publica.
Oamenii par sa creada asta – cunoasterea nu poate fi proprietatea cuiva sau a altcuiva. E a tuturor.
Aici insa intervin niste probleme. Fiindca tehnologiile sunt, de obicei, proprietatea cuiva, desi ele includ si o anumita cunoastere.
Iar uneori poate fi greu de distins intre cele doua. Ce e compresia mp3, cunoastere sau tehnologie? E si una si alta? Cum distingi? Algoritmii de codificare, ar putea spune cineva, reprezinta cunoasterea anumitor relatii matematice (plus rezultatele unor cercetari cu privire la perceptia sunetelor s.a.). Sunt cunoastere si nu ar trebui sa fie proprietatea nimanui (v. Lame).
Felul in care sunt implementati intr-un anumit soft, pe de alta parte, tine de tehnologie, iar tehnologiile sunt proprietatea cuiva (v. Fraunhofer).
Long story short, din toata povestea asta reiese ca poate e ok ca unele softuri sa coste bani, dar ar trebui ca toate cunostintele utilizate in realizarea lor sa le fie accesibile tuturor.
Sunt doua lucruri diferite – ce ar trebui sa fie facut public si ce ar trebui sa nu coste bani. Dar tre’ sa plecam de acasa. Ideea e ca argumentul de aici conduce la concluzia ca multe softuri existente acum pe piata sunt nashpa. Iar daca sunt nashpa, atunci n-ar trebui sa fie cumparate si utilizate. What do you think?
LE: Am citit o reactie interesanta aici.
“Cunoasterea omeneasca e un bun public, nu?” -> corect, daca a fost facuta publica. Daca un individ / grup descopera / demonstreaza ceva (o deomonstratie a unei teoreme) dar decide sa nu o faca publica e dreptul lui. La limita poate sa ceara bani cuiva pentru aceasta demonstratie sau poate decide sa nu spuna nimanui. Este dreptul lui, pentru ca el e cel care a produs rezultatul. Se poate descalifica academic / uman facand asa ceva, dar este optiunea lui libera.
As reformula “ar trebui ca toate cunostintele utilizate in realizarea lor sa le fie accesibile tuturor” mai putin constrangator (respectand dreptului individului de a dispune de propriile rezultate): “ar fi bine ca toate cunostintele de interes general sa fie accesibile tuturor in mod liber”.
Legat de observatia lui Giures: sa zicem ca cineva descopera o chestie si imi zice mie: iti zic ce-am descoperit numai daca imi dai 1000 de dolari” OK-eu ii dau 1000 de dolari si intru in posesia cunoasterii. Ma poate impiedica cineva sa zic pe gratis la tot cartieru’ ce mi-a zis ala numai mie contra sumei de bani? si daca da, in baza carui principiu?
@Raluca: in cazul in care “contractul” vostru nu specifica nimic legat de asta, esti libera sa faci ce vrei. daca aveti un contract (ca tot se vorbeste de software – iti vinde o licenta) pentru cunoasterea lui, tu nu te incadrezi in termenii conveniti si el poate demonstra asta, poate cere despagubiri in mod legal.
mi se pare ca ai pus problema putin limitat si o sa fac putin pe avocatul diavolului(eu sunt 1000% impotriva patentelor software). anyways, sa zicem ca persoana X(un geniu) descopera ceva si apoi face cunoscut intregii lumi acea descoperire. fiindca a facut lucrul asta intre timp moare de foame si se lasa de matematica. in momentul asta pierde si societatea si persoana in sine, nu?
@giures: descoperirea unei teoreme sau a unei legi nu poate intra sub incidenta drepturilor de proprietate pentru ca se considera ca este ceva ce exista deja in natura doar ca nu fusese descoperit (ce ar insemna ca Newton sa fi cerut drepturi de autor pentru legea gravitatiei si tu sa fi platit de fiecare data cand o folosesti), nu este o creatie.
Multe neintelegeri provin interpretari abuzive, decontextualizari, trunchieri ale unei teorii. Un om este invidios pe altul si in loc sa-i spuna drept : “stii, de fapt nu prea pot sa te sufar” il ia pe de o parte, ca “ceea ce faci tu nu este etic” si alte astfel de idei. Ar fi bine sa existe ca un fel de proprietate pentru argumente, idei si chiar pentru unele cuvinte simple, pentru ca astfel s-ar reduce multe neintelegeri. Nu stiu daca acest lucru ar fi si practic posibil, nu prea vad cum. Dar ar trebui sa existe o forma in care sa se dezvaluie orice tentativa de a ascunde faptele noastre sub tot felul de cauzalitati stiintifice/morale/religioase.
@crowley: nu am vorbit de proprietate intelectuala si de vreun drept absolut / juridic al cuiva asupra unei entitati abstracte pe care a avut sansa / inteligenta sa o descopere / inventeze (cred ca e cu totul alta discutie in ce masura o teorema / o entitate abstracta / o “forma pura” este ceva deja existent in natura sau ceva inventat de mintea umana). am descris doar libertatea de a dispune dupa vointa de rezultatele propriei gandiri.
daca cineva demonstreaza o teorema nu va putea obtine un brevet de inventie pentru asta. dar isi va putea vinde demonstratie cuiva care nu are rabdare sa o descopere / inventeze singur (chiar daca in acest caz cumparatorul se expune unor riscuri evidente). asta nu limiteaza deloc dreptul altcuiva de a lucra pentru rezolvarea aceleiasi probleme si de a face publica solutia.